Azi e ultima mea zi pe aici, printre străini, mă întorc acasă. Acolo unde n-am nevoie de ochi ca să văd și nici de picioare ca să umblu. Memoria e mijlocul meu de transport, mai în comun sau mai în particular, depinde de oră și mai ales dacă e weekend. Mă plimbă memoria pe unde …
Azi-noapte, tu nu știi, că ai adormit, dar eu am rămas să-mi termin țigarea și am observat că umbrele noastre nu se mai înțeleg. Nu prea îmi dădem seama ce-și ziceau, dar era clar că se certau. Vedeam cum se plimbau agitate prin toată camera, se îmbrânceau și-și mimau cuvinte grele. La un moment dat …
M-am născut vara dar numele mă îndeamnă la chercheleli și pe timpul iernii, ce bulangeală! O antagonie, o împerechere de temperaturi ce nu par să se înțeleagă decât dacă le îmbârligi cumva și dacă le faci să le fie dor uneia de alta. Vara ți-e cald, vrei frig să-ți înghețe curu, să-ți faci țurțuri din …
Eu sunt mai reținut, dar am întâlnit mulți credincioși. Cu toate astea, de atâta plictis, jur că m-aș crucifica singur pe canapea, m-aș sacrifica doar pentru mine și nu m-aș mai ridica deloc, pentru nimic. Să-mi înfig cuiele indiferenței și nepăsării prin palme și tălpi direct în ramele de lemn ale patului. Să stau așa …
Timpul e trecut prin alcool, așa cum spirtul e trecut prin pâine. Știți, întrebarea aia pe care întârziatu’ o pune în cârciumă mereu. De când sunteți aici? De atâta bere, se răspunde și se indică tacticos recipientul din care s-a consumat timpul. Timpul se conservă. Tragi de el sau îl dai pe gât moment după …
Llerg stătea la balcon şi privea cum soarele se scufundă undeva departe dincolo de graniţa cu fericirea. Vântul bătea dinspre apus şi aducea cu el surâsul de fierăstrău al spiritelor trecute. Copacii adiau cu frică; tremurau îngroziţi şi parcă simţeau vibraţia unei drujbe. Cel mai bătrân dintre ei, un castan …
Numele meu este Alpheus Mathias iar în acest moment părăsesc lumea apelor și debarc pentru prima dată la capătul lumii. Adică în cea mai estică localitate a României, Sulina. Prietenii îmi spun Aly iar cei virtuali mă știu cu numele de Alpheu. Când profesorul Panduru ne-a vorbit pentru prima dată despre tabăra de la …
Delirul George mânca de rupea pământul, iar în jurul lui dansau balerinele îmbrăcate în culori pastelate cu ursuleți de pluș în brațe. Pe masă sticla de coniac jumătate goală, jumătate plină stătea ca un bibelou scump cumpărat de la antichități. Fumul de țigară ieșea din nările scorțoase ale lui George, iar mustățile lui se legănau …
Pastila cu gust de depresie De vreo două săptămâni Llerg a început să aibă crize de nervi, insomnii, iar pastilele nu reuşeau decât să-i amâne episoadele depresive. Ceaiul de tei şi cutia cu calmante nu lipseau de pe noptiera lui. Adeseori seara se ducea în depozitul de medicamente ca să-şi administreze singur supradoze de …
Portret Cine spunea că cei răi nu sunt în stare să deosebească frumosul de urât sau să se bucure de micile plăceri ale vieţii? Oare cel care ucide cu sânge rece nu poate să transforme acest mod de viaţă într-o artă? Oare modul în care unii criminali îşi urmăresc victimele, le prind şi le chinuie …