Ultimele zile de şcoală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârşi, iar guralivul clopoţel devine salvatorul tuturor. E aşteptat cu înfrigurare şi primit cu urale de glasuri pline de veselie. Nu se neglijau orele ori temele de făcut, dar nu mai păreau interesante, deveniseră, ca din senin, plictisitoare. Plutea în aer …
Pașii mei apasă nemilos solul umed și moale. Fereastra cerului e acum pătată de funinginea zorilor de nicăieri. Imensele covoare alcătuite din scheletele reci ale frunzelor sălășluiesc sub coroana dezvelită a giganților stejari ce cândva erau mesagerii soarelui pe pământ. Vraja timpului inundă sufletele păsărilor care zboară,cuprinse de teamă,către zilele cele neuitate de căldură …
Îngerul iernii de Dănilă Gabriela Luiza Clasa a XI-a C Liceul Tehnologic Gheaba/ Măneciu E seara de Crăciun. Afară frigul își pune amprenta pe ulițele din sat. Nămeții strălucesc asemenea unor cristale magice, în casă este o atmosferă care degajă căldura, numai în …
Plouă…de mult timp nu a mai plouat. De mai bine de două luni. Ador ploaia, nu de mult timp, însă am început să o iubesc. Îmi place doar zgomotul ei şi ceea ce face. Într-un minut s-a liniştit tot vacarmul de afară. Toată lumea se potoleşte şi se închide în casă. Se mai …
Stau şi te privesc gândindu-mă că eşti frumos. Ştiu că nu toţi din această lume ar spune la fel, ba unii m-ar contrazice însă mă uit la tine şi cred că…. eşti frumos. Nu ştiu dacă este plictiseala de vină sau altceva însă îmi este greu să nu te …
Mă gândeam să îţi scriu de mult, dar n-am timp, Timpule. Nesuferitule! Când eram mică am învăţat la şcoală, că Timpul este un bătrân, care locuieşte într-un castel, construit în formă de ceas. Ce mult mi-a plăcut aceea poveste! Apoi, am crescut şi am văzut cât de repede zbori am început să …
Durere, singurătate, lacrimi, insomnie, amintiri, minciuni, înşelăciuni, ură, nebunie, depresie, iubire… Aşa ceva simt eu acum. Un amalgam de stări, mai mult ciudate, pe care nu le mai pot controla. Exist aici doar cu trupul, sufletul mi s-a urcat la cer şi acolo va rămâne. Nu aş vrea pentru mult timp, …
Simt cum o mână invizibilă imi şterge, cu un buret uscat şi poros, interiorul, spunând: ,,Trebuie să uiţi tot ce este scris aici! Aceasta nu trebuia să fie viaţa ta, dar, ceva sau cineva, ţi-a rescris destinul. Nimic, din tot ce ai trăit, nu iţi era destinat ţie!, …
Seara a început. Otilia a păşit pe pragul restaurantului şi în acel moment toate privirile s-au îndreptat spre ea. Purta o rochie roşie nici foarte largă, nici foarte strâmtă, perfectă pentru a-i scoate în evidenţă formele doar cât trebuia. Mereu ştia să-si aleagă ţinutele la fix. Avea nişte bretele subţiri …
A fost o plimbare frumoasă, neaşteptat de rece având în vedere că cerul era încă senin când am plecat de acasă, nu mă aşteptam ca vremea să fie la fel de schimbătoare ca şi mine. Fără să ştiu însă, universul a complotat în favoarea mea, poate vântul rece apăsându-mi insistent în orbite …