Tag Archives: proza

Omul care a încuiat ușa

Omul care a încuiat ușa   Scrise ultimele cuvinte, apoi mâna obosită lăsase stiloul jos. Ideile cu care jongla erau prea grele și le scăpa înainte să le pună pe foaie. Purtase ochelarii de prea mult timp, iar acum o usturime familiară îi cuprinse ochii. ,,Trebuie să schimb lampa”, își spuse, dar știa că nu …

Orbi şi muritori

Orbi şi muritori   Venim pe lume orbi. Orbi şi surzi şi goi. Urlând şi ţipând, făcându-ne cunoscuţi încă dinainte să ştim cine şi ce suntem. Pe parcurs ne umplem goliciunea, deschidem ochii,  auzim ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie. Ne formăm pe noi cei care suntem, ocolim ceea ce am putea fi. …

Pentru ca sunt eu

Bucureşti – o oază de nelinişte din univers       – păpuşă fără suflet –   Papuşi fără suflet. Asta devenim. Viaţa ne dă totul, apoi, din senin…îşi ia binecuvântarea înapoi. Nimic n-o poate opri. Răni adânci, lăsate să se infecteze, nimic nu e mai crunt. Ironia vieţii? Nimeni nu-i supravieţuieşte. Iar acum ştiu …