Pastila cu gust de depresie – de Andreea Violeta Bobe

Pastila cu gust de
depresie

            De
vreo două săptămâni Llerg a început
să aibă crize de nervi, insomnii, iar pastilele nu reuşeau decât să-i amâne
episoadele depresive. Ceaiul de tei şi cutia cu calmante nu lipseau de pe
noptiera lui. Adeseori seara se ducea în depozitul de medicamente ca să-şi
administreze singur supradoze de iluzii. Extazul nu dura mai mult de câteva
ceasuri, iar după încetarea efectului starea lui se agrava. Singurul moment de
bucurie era vizita muzicienilor de la teatrul din oraş. Clipele petrecute
alături de alţi instrumentişti îi vindecau rănile spiritului. Chiar şi pentru
un criminal arta reprezintă un izvor nesecat de libertate şi iubire sinceră. Cu
ajutorul ei, oamenii, dar şi fiinţele umanoide îşi revarsă-n valuri dogoritoare
latura frumoasă a personalităţii lor, leagă prietenii pe viaţă, apoi mor cu
zâmbetul pe buze. Din păcate nu toţi reuşesc să-şi facă prieteni, iar marea
majoritate a acestora sfârşesc în mod cumplit, singuri, uitaţi de lume. Exact
în aceeaşi situaţie era Llerg. De cinci luni de zile de când au plecat
muzicienii în străinătate se simţea străin în propriul conac. Pasiunile sale
artistice se ofileau pe zi ce trece. În locul veseliei, petrecerilor s-a
aşternut depresia. Nici măcar romanele ruseşti nu mai ofereau acea savoare ca
în vremurile de demult. Cam de vreo cinci ani de când a dispărut Genoveva
întreg universul s-a ruinat.

            Genoveva era un înger
căzut care cutreierea lumea în speranţa de a-şi găsi alt scop decât cel impus
de providenţă. Prima intersectare între cei doi a avut loc atunci când Llerg a
răpit un grup de copii dintr-un sătuc, iar Genoveva a încercat să-i salveze. În
urma bătăliei ea a căzut răpusă de drujba nemiloasă. Aripile ei erau tăiate de
la baza coastelor, toracele i-a fost spart sub impactul obiectului tăios, două
degete i-au zburat la cinci metrii distanţă de trup. Pur şi simplu îngerul era
înfrânt de o banală unealtă omenească. Când s-a apropiat să-i reteze capul
Llerg a simţit pentru prima oară un sentiment cu totul ciudat. Pur şi simplu nu
putea să ia viaţa acelei fiinţe care zăcea într-o baltă de sânge. Pentru prima
dată în existenţa lui ca semidemon Lerg a simţit mila, acest sentiment pe care
fiinţele întunecate nu-l pot inţelege, dar de care se folosesc ca să manipuleze
oamenii. În loc s-o omoare a dus-o în conacul său. În laboratorul de la demisol
a ţinut-o sub observaţie câteva săptămâni, apoi după vindecare i-a donat unul
din rinichi. A încercat să-i refacă degetele, aripile, dar corpul nu a mai recunoscut
vechile mădulare. La scurt timp Genoveva a dispărut.

            De atunci Llerg s-a
scufundat în întunericul minţii sale. Ucide fără bucurie şi mănâncă în silă
victimele. Singura alinare este cutia de pe noptieră. Din ea serveşte pastila
cu gust de depresie.