A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme Să lupte-n timp și spațiu… Fără margini Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini Sub streașina tăcerii veșnic doarme. Vântul albastru-nlănțuie imagini, Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, Tomnatice priviri mă duc spre karme- Condamn lumina plânsă în paragini. De-a mea singurătate nu te teme, Voi regăsi ecoul …
Îţi simt în mine Doamne răsuflarea atât de iubitoare şi de calmă când zi de zi îţi dau câte o palmă, iar tu-mi săruţi obrajii cu iertarea. E viaţa mea o veşnică sudalmă pe care-o zămisleşte disperarea când ura, ne-mplinirea, renunţarea mă năpădesc ucigător de-a valma. Dar Tu priveşti în mine cu blândeţe şi-aştepţi să …
Menirea mea e taina ce-mi apare de-atâtea ori la câte o răscruce, când simt pe umeri o imensă cruce ce se vrea aripi jinduind să zboare. Dar nu-nţeleg de ce mereu mă duce destinul spre o altă încercare şi de ce viaţa în continuare la cumpene şi hopuri se reduce. Aş vrea să împlinesc a …
Nici chiar uitarea n-o să mă aline când voi cădea sub ultima secure. Orbecăind în neputinţi obscure voi alerga şi-atunci, fugind de mine. Eu, Don Quijotul visurilor pure, am îmbrăcat mereu armuri străine şi am crezut că voi putea obţine victorii-n orice lupte, cât de dure. Dar soarta crudă mi-a muşcat genunchii, veninul ei mi-a …
Sonet XI de Alexandra Mihalache Din veșnicie ți-am clădit cetate, Iar temerile le-am ascuns în teacă, Revino lângă mare…Apoi pleacă, Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate. Dar pierde-mă în larg când marea seacă Și sterge urma ta de voluptate; Chiar timpul de la reguli se abate- Amurgul printre pleoape o să treacă… Mi-a …