Sonet XI
de Alexandra Mihalache
Din veșnicie ți-am clădit cetate,
Iar temerile le-am ascuns în teacă,
Revino lângă mare…Apoi pleacă,
Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate.
Dar pierde-mă în larg când marea seacă
Și sterge urma ta de voluptate;
Chiar timpul de la reguli se abate-
Amurgul printre pleoape o să treacă…
Mi-a fost dorința stranie greșeală,
E prea târziu acum să mai rămâi;
De ce privirea ta încă mă-nșală
Cum o făcea la ceasul cel dintâi?
Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală,
Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi…
