Menirea – de Anatol Covali

Menirea
mea e taina ce-mi apare
de-atâtea
ori la câte o răscruce,
când
simt pe umeri o imensă cruce
ce
se vrea aripi jinduind să zboare.
Dar
nu-nţeleg de ce mereu mă duce
destinul
spre o altă încercare
şi
de ce viaţa în continuare
la
cumpene şi hopuri se reduce.

vrea să împlinesc a mea menire
spre-a
nu mai suferi încă o dată,
dar
lupta dintre ură
şi iubire
ce-n
sufletu-mi se duce-nverşunată,
îmi
pare-a fi eterna răstignire

ce-a
fost, ce e şi fi-va repetată.

Lasă un răspuns