Capitolul
I
I
A fost odată ca niciodată, undeva
la marginea unei galaxii o planetă
necunoscută numită Abis. Aceasta nu era prea mare,dar strălucirea ei de un
albastru profund umbrea și cele mai gigantice sfere plutitoare. De departe
vibrațiile ei profunde și ispititoare vrăjeau orice ființă străină ce ar fi
remarcat frumusețea ei fără de pereche. O masă imensă de albastru plutitor
incunjurau continente răzlețe și obraznice, care dansau dintr-o parte în alta a
imensului teritotiu albastru. Orice străin ce ar fi văzut de departe frumosul
Abis și-ar fi dorit să se apropie de el, să-l simtă și să moară fericit în
brațele lui. Dar nimeni nu ar fi bănuit că această planetă deține viață. Orice
vietate care ar fi privit din îndepărtări ascunse măcar un colțisor al Abisului
și ar fi știut de existența unor abiseni i-ar fi ucis pe fericiții care i-au furat paradisul .Planeta
Abis e un mister al cosmosului, o rămășiță vie uitată de Univers, unde forțele
nebune ale haosului au fost înlocuite de beatitudinea perfecțiune. Cine și-ar
fi imaginat că o galaxie infirmă adoposteste o comoară a cărei principală
virtute constă într-o substanță secretă, apa? Demult dispărută această esență a
vieții a produs haos în întreg Universul. Puținele civilizații care l-au colonizat
au pierit din lipsa elementului vital. Au trecut sute de miliarde de ani până
când fosilele rezistente ale ființelor s-au transformat în pietre și nisip
spațial, iar acestea la rândul lor au trecut prin diverse cicluri în formarea
de stele și planete, care la rândul lor au perit. Oare ce este această minge
plutitoare? Oare ce secrete ascunde în frumusețea ei cosmică, care răstoarnă și
cele mai impunătoare nebuloase atunci când se sting în dulcea lor glorie
sublimă? Haidem să închidem ochii și să respirăm adancindu-ne mintea în spirit!
Lipiți-vă buzele uscate și inspirați încet aerul din jurul vostru! După câteva
minute de meditație profundă lăsați-vă mintea să iasă din corp. Imaginați-vă că
esența ascunsă în cele mai întunecate părți ale ființei voastre crește și iese
la suprafața și odată cu ea, ieșiți și voi. Mâinile vă tremură, picioarele
transpiră, iar plămânii se umplu de un aer amețitor. Acum e vremea să ne trezim
spiritul și să vedem cine suntem cu adevărat, niște martori ai creației
cosmice.
la marginea unei galaxii o planetă
necunoscută numită Abis. Aceasta nu era prea mare,dar strălucirea ei de un
albastru profund umbrea și cele mai gigantice sfere plutitoare. De departe
vibrațiile ei profunde și ispititoare vrăjeau orice ființă străină ce ar fi
remarcat frumusețea ei fără de pereche. O masă imensă de albastru plutitor
incunjurau continente răzlețe și obraznice, care dansau dintr-o parte în alta a
imensului teritotiu albastru. Orice străin ce ar fi văzut de departe frumosul
Abis și-ar fi dorit să se apropie de el, să-l simtă și să moară fericit în
brațele lui. Dar nimeni nu ar fi bănuit că această planetă deține viață. Orice
vietate care ar fi privit din îndepărtări ascunse măcar un colțisor al Abisului
și ar fi știut de existența unor abiseni i-ar fi ucis pe fericiții care i-au furat paradisul .Planeta
Abis e un mister al cosmosului, o rămășiță vie uitată de Univers, unde forțele
nebune ale haosului au fost înlocuite de beatitudinea perfecțiune. Cine și-ar
fi imaginat că o galaxie infirmă adoposteste o comoară a cărei principală
virtute constă într-o substanță secretă, apa? Demult dispărută această esență a
vieții a produs haos în întreg Universul. Puținele civilizații care l-au colonizat
au pierit din lipsa elementului vital. Au trecut sute de miliarde de ani până
când fosilele rezistente ale ființelor s-au transformat în pietre și nisip
spațial, iar acestea la rândul lor au trecut prin diverse cicluri în formarea
de stele și planete, care la rândul lor au perit. Oare ce este această minge
plutitoare? Oare ce secrete ascunde în frumusețea ei cosmică, care răstoarnă și
cele mai impunătoare nebuloase atunci când se sting în dulcea lor glorie
sublimă? Haidem să închidem ochii și să respirăm adancindu-ne mintea în spirit!
Lipiți-vă buzele uscate și inspirați încet aerul din jurul vostru! După câteva
minute de meditație profundă lăsați-vă mintea să iasă din corp. Imaginați-vă că
esența ascunsă în cele mai întunecate părți ale ființei voastre crește și iese
la suprafața și odată cu ea, ieșiți și voi. Mâinile vă tremură, picioarele
transpiră, iar plămânii se umplu de un aer amețitor. Acum e vremea să ne trezim
spiritul și să vedem cine suntem cu adevărat, niște martori ai creației
cosmice.
Ne aflăm la
granița dintre timpuri, undeva la marginea Galaxiei Azbest, unde un cârd de
ființe elementale dansează pe o muzică divină. Priviți ce forme transparente
vibrează pe lângă voi! Umbre transparente se rotesc printre nori de praf
portocalii. Niște mâini invizibila vă iau și vă plimbă printre norii colorați
și lumini seducătoare. Voi nu va puteți mișca, nu puteți gândi, nu puteți
refuza marele răsfăț ce vi se oferă; Sunteți paralizați, infirmi, niște
marionete în mâna îngerilor gingași. De-abea acum simțiți ce e adevărul, de
abea acum puteți spune că imortalitatea spiritului în fața cărnii există cu
adevărat. Da, voi sunteți adormiți, dar n-ați murit încă. Lăsați-vă cuprinși de
eșarfele roșii, care vă înconjoară! Uniți-vă genele și mirosiți mireasma lor
veche de milenii. Simțiți din nou cum mintea vă obosește, iar îngerii vă sfâșie
tot trrupul. Buzele și ghearele lor vă pătrund până la os; nervii se rup ca
sforile putrezite, carnea cade de pe voi, dar buzele vă stau lipite de ale
ființelor ciudate ce vă săruta ca pe niște copilași nevinovați. Din săruturile
și îmbrățișările aproape carnale dintr-o dată toți îngerii fug și se ascund
printre aburi albăstrii. Cu ochii speriați privesc ascunși o mare masă de praf
ce se zvâcnește nervoasă și scuipă cu pietre peste tot. Din imensul haos produs
o umbră iese vorbind în limbi necunoscute oamenilor. Aceasta se îndreaptă spre
voi și vă posedă mintea sădind în ea istoria vechii civilizații a Abisului.
Acum veți fi martori la evenimentele istorice demult uitate de umanitate:
granița dintre timpuri, undeva la marginea Galaxiei Azbest, unde un cârd de
ființe elementale dansează pe o muzică divină. Priviți ce forme transparente
vibrează pe lângă voi! Umbre transparente se rotesc printre nori de praf
portocalii. Niște mâini invizibila vă iau și vă plimbă printre norii colorați
și lumini seducătoare. Voi nu va puteți mișca, nu puteți gândi, nu puteți
refuza marele răsfăț ce vi se oferă; Sunteți paralizați, infirmi, niște
marionete în mâna îngerilor gingași. De-abea acum simțiți ce e adevărul, de
abea acum puteți spune că imortalitatea spiritului în fața cărnii există cu
adevărat. Da, voi sunteți adormiți, dar n-ați murit încă. Lăsați-vă cuprinși de
eșarfele roșii, care vă înconjoară! Uniți-vă genele și mirosiți mireasma lor
veche de milenii. Simțiți din nou cum mintea vă obosește, iar îngerii vă sfâșie
tot trrupul. Buzele și ghearele lor vă pătrund până la os; nervii se rup ca
sforile putrezite, carnea cade de pe voi, dar buzele vă stau lipite de ale
ființelor ciudate ce vă săruta ca pe niște copilași nevinovați. Din săruturile
și îmbrățișările aproape carnale dintr-o dată toți îngerii fug și se ascund
printre aburi albăstrii. Cu ochii speriați privesc ascunși o mare masă de praf
ce se zvâcnește nervoasă și scuipă cu pietre peste tot. Din imensul haos produs
o umbră iese vorbind în limbi necunoscute oamenilor. Aceasta se îndreaptă spre
voi și vă posedă mintea sădind în ea istoria vechii civilizații a Abisului.
Acum veți fi martori la evenimentele istorice demult uitate de umanitate:
Planeta s-a
format demult la al doilea ciclu exploziv al cosmosului și odată cu ea și
Sistemul nostru solar. La început toate sferele gravitau aproape de
copilul-Soare și astfel s-au dezvoltat forme inferioare de viață: bacterii,
protozoare, spongieri, pe urmă au apărut plantele și câteva forme mai putin
dezvoltate de viață. Cu timpul majoritatea sferelor s-au îndepărtat de stea,
iar viața a încetat. Doar Marte, Abis și Venus au rămas sub ocrotirea mingii de
foc, iar Abisul a iubit-o cel mai mult. Acolo existau zeci de mii de păduri, cu
zeci de mii de fluvii, râuri, râulețe și animale sălbatice; trăiau în armonie
creaturi ciudate, pustnice și melancolice, niște fosile vii ale vechilor
civilizații extraterestre. Abisul era un mister biologic, căci totul în cerul
înstelat murise și putrezise sub blestemul forței divine, care fără milă a
distrus toată creația sa. Cu toate astea niște animale nesemnificative, niște
gunoaie cu suflet au scăpat de focul aprig al divinității ascunzându-se pe o
planetă fertilă, dar slab populată. Acel loc la început a fost refugiu, apoi
acasă, dar în cele din urmă a rămas cunoscut ca fiind Abisul. Acele creaturi ne
sunt cunoscute că fiind proto-oamenii, niște ființe jumătate animal, jumătate
elemental, ale căror însușiri fizice și moale au dat naștere la oamenii zilelor
noastre. Proto-oamenii formau o civilizație ciudată bazată pe tehnologie
botanică, foarte asemănătoare cu cea din secolul XXI. Poate că ei nu cunoșteau
atât de bine chimia și fizica precum noi, în schimb erau niște genii în
matematică, astronomie, astrologie și de la ei au plecat primele legende și
mituri ale omenirii. Însă cea mai mare virtute a proto-oamenilor era iubirea,
acest sentiment complex, fără definiție, fără logică, fără rațiune ghida
mințile strălucite ale acestor creaturi fantastice. Sentimentul banal și neînsemnat numit
„iubire” era baza unei întregi civilizații, care a descins din Eden. Edenul a fost locul
nașterii Universului, miezul și marginea Creației însăși, în care Creatorul
este propria Creație, nenăscut, dar născut prin sine. Creatorul este Edenul și
Edenul este Creatorul. El/Ea într-o zi s-a gândit să facă ordine-n Haos, iar
Haosul a devenit Universul, plin de galaxii, plin de constelații, plin de stele,
de planete, plin de existență.
format demult la al doilea ciclu exploziv al cosmosului și odată cu ea și
Sistemul nostru solar. La început toate sferele gravitau aproape de
copilul-Soare și astfel s-au dezvoltat forme inferioare de viață: bacterii,
protozoare, spongieri, pe urmă au apărut plantele și câteva forme mai putin
dezvoltate de viață. Cu timpul majoritatea sferelor s-au îndepărtat de stea,
iar viața a încetat. Doar Marte, Abis și Venus au rămas sub ocrotirea mingii de
foc, iar Abisul a iubit-o cel mai mult. Acolo existau zeci de mii de păduri, cu
zeci de mii de fluvii, râuri, râulețe și animale sălbatice; trăiau în armonie
creaturi ciudate, pustnice și melancolice, niște fosile vii ale vechilor
civilizații extraterestre. Abisul era un mister biologic, căci totul în cerul
înstelat murise și putrezise sub blestemul forței divine, care fără milă a
distrus toată creația sa. Cu toate astea niște animale nesemnificative, niște
gunoaie cu suflet au scăpat de focul aprig al divinității ascunzându-se pe o
planetă fertilă, dar slab populată. Acel loc la început a fost refugiu, apoi
acasă, dar în cele din urmă a rămas cunoscut ca fiind Abisul. Acele creaturi ne
sunt cunoscute că fiind proto-oamenii, niște ființe jumătate animal, jumătate
elemental, ale căror însușiri fizice și moale au dat naștere la oamenii zilelor
noastre. Proto-oamenii formau o civilizație ciudată bazată pe tehnologie
botanică, foarte asemănătoare cu cea din secolul XXI. Poate că ei nu cunoșteau
atât de bine chimia și fizica precum noi, în schimb erau niște genii în
matematică, astronomie, astrologie și de la ei au plecat primele legende și
mituri ale omenirii. Însă cea mai mare virtute a proto-oamenilor era iubirea,
acest sentiment complex, fără definiție, fără logică, fără rațiune ghida
mințile strălucite ale acestor creaturi fantastice. Sentimentul banal și neînsemnat numit
„iubire” era baza unei întregi civilizații, care a descins din Eden. Edenul a fost locul
nașterii Universului, miezul și marginea Creației însăși, în care Creatorul
este propria Creație, nenăscut, dar născut prin sine. Creatorul este Edenul și
Edenul este Creatorul. El/Ea într-o zi s-a gândit să facă ordine-n Haos, iar
Haosul a devenit Universul, plin de galaxii, plin de constelații, plin de stele,
de planete, plin de existență.
Tot
în acea perioadă Creatorul a dat naștere unor ființe asemănătoare lui/ei și
care s-au înmulțit în tot Universul. Diferențele și neînțelegerile dintre
aceste ființe au luat amploare, iar Creatorul le-a separat în diverse locuri
ale Universului. Unele din aceste viețuitoare lipsite de trup au murit, altele
s-au contopit în corpuri de ființe de pe
alte planete și au format diverse rase, niște corcituri impure nedemne
de mila Divinității Supreme. Rasele post-edenice s-au înmulțit, s-au amestecat,
s-au răsculat împotriva tiraniei Creatorului și au sfârșit majoritatea sub un
mare blestem al morții. Singurii gândaci nesemnificativi care au scăpat au fost
câteva creaturi fricoase și pașnice, care s-au ascuns în timpul războiului
divin. Supraviețuitorii, adică proto-oamenii ajunși pe planeta Abis au posedat
corpurile unor viețuitoare terestre (nicidecum acvatice), lipsite de spirit, de
rațiune și de inteligență. În schimb aceste creaturi erau suportul ideal al
unor ființe compuse din antimaterie, care trebuiau să viețuiască într-o lume
materială. Contopirea dintre ființele elementale și animale au dat naștere
proto-oamenilor, ființe libere, cu sufletul închis într-un înveliș carnal, fără
de care nu pot trăi. La început ei erau niște ciudățenii, niște inadaptați ai naturii,
ultimele secreții vitale ale Creatorului. Acestuia nu-i mai păsa de creațiile
sale, nu-i păsa decât de El/Ea, căci nimeni înafară de Perfecțiunea Sa nu
conta. Supraviețuitorii marelui ciclu universal au refuzat să se mai considere
copiii Creatorului și și-au creat o lume a lor numită Abis.
în acea perioadă Creatorul a dat naștere unor ființe asemănătoare lui/ei și
care s-au înmulțit în tot Universul. Diferențele și neînțelegerile dintre
aceste ființe au luat amploare, iar Creatorul le-a separat în diverse locuri
ale Universului. Unele din aceste viețuitoare lipsite de trup au murit, altele
s-au contopit în corpuri de ființe de pe
alte planete și au format diverse rase, niște corcituri impure nedemne
de mila Divinității Supreme. Rasele post-edenice s-au înmulțit, s-au amestecat,
s-au răsculat împotriva tiraniei Creatorului și au sfârșit majoritatea sub un
mare blestem al morții. Singurii gândaci nesemnificativi care au scăpat au fost
câteva creaturi fricoase și pașnice, care s-au ascuns în timpul războiului
divin. Supraviețuitorii, adică proto-oamenii ajunși pe planeta Abis au posedat
corpurile unor viețuitoare terestre (nicidecum acvatice), lipsite de spirit, de
rațiune și de inteligență. În schimb aceste creaturi erau suportul ideal al
unor ființe compuse din antimaterie, care trebuiau să viețuiască într-o lume
materială. Contopirea dintre ființele elementale și animale au dat naștere
proto-oamenilor, ființe libere, cu sufletul închis într-un înveliș carnal, fără
de care nu pot trăi. La început ei erau niște ciudățenii, niște inadaptați ai naturii,
ultimele secreții vitale ale Creatorului. Acestuia nu-i mai păsa de creațiile
sale, nu-i păsa decât de El/Ea, căci nimeni înafară de Perfecțiunea Sa nu
conta. Supraviețuitorii marelui ciclu universal au refuzat să se mai considere
copiii Creatorului și și-au creat o lume a lor numită Abis.
Capitolul II
A răsărit pe cer
marea minge galbenă de foc. Razele ei aurii răspândesc căldura sufletească a
nucleului vieții. Soarele, această lampă de ghidare a planetelor în decursul
rotației lor în jurul drumului ciclic, această sobă răspândește căldura
necesară vieții planetare. Zeci de mingiuțe se rotesc în jurul lui, fiecare
dintre ele având propiul său ocol. Planeta care avea un ciclu apropiat Abisului
era Marte. La acea vreme Marte a fost un
grânar plin de câmpii fertile și ape învolburate, care au răsărit din munți
înalți și falnici ca niște balauri verzi, cu cozile înflăcărate de vulcani
colerici care erup zilnic. Zeci de continente, stepe și un ocean obosit pluteau
ca niște pești leșinați în gropile adânci ale lui Marte, planeta arămie cu pete
verzi, care absoarbe cu brațele deschise lumina și căldura iubitorului Soare.
Astrul acesta falnic, aflat la vârsta copilăriei mici strălucea precum un rege
înțelept care-și protejează poporul. Asta observăm noi, dar și Lilith. Ea se
trezise în acea dimineață marțiană și privea împrejurimile câmpiilor veșnic
verzi. Căsca cu ochii mijiți, iar buzele pline și umede precum căpșuna sorbeau
însetate seva dintr-un pom.
marea minge galbenă de foc. Razele ei aurii răspândesc căldura sufletească a
nucleului vieții. Soarele, această lampă de ghidare a planetelor în decursul
rotației lor în jurul drumului ciclic, această sobă răspândește căldura
necesară vieții planetare. Zeci de mingiuțe se rotesc în jurul lui, fiecare
dintre ele având propiul său ocol. Planeta care avea un ciclu apropiat Abisului
era Marte. La acea vreme Marte a fost un
grânar plin de câmpii fertile și ape învolburate, care au răsărit din munți
înalți și falnici ca niște balauri verzi, cu cozile înflăcărate de vulcani
colerici care erup zilnic. Zeci de continente, stepe și un ocean obosit pluteau
ca niște pești leșinați în gropile adânci ale lui Marte, planeta arămie cu pete
verzi, care absoarbe cu brațele deschise lumina și căldura iubitorului Soare.
Astrul acesta falnic, aflat la vârsta copilăriei mici strălucea precum un rege
înțelept care-și protejează poporul. Asta observăm noi, dar și Lilith. Ea se
trezise în acea dimineață marțiană și privea împrejurimile câmpiilor veșnic
verzi. Căsca cu ochii mijiți, iar buzele pline și umede precum căpșuna sorbeau
însetate seva dintr-un pom.
–
Când au de gând să vină să mă ia? își spuse ea uitându-se la cer. De câteva
ceasuri aștept venirea lor.
Când au de gând să vină să mă ia? își spuse ea uitându-se la cer. De câteva
ceasuri aștept venirea lor.
Lilith își frecă mâinile legate cu lanțuri
făcute din împletituri de iederă otrăvitoare, dar orice încercare de a se
elibera de acele legături îi provocau usturimi și mâncărimi dureroase pielii ei
fine. Ea avea mâinile lungi, subțiri precum aripile unei lebede, iar unghiile
pale și trandafirii străluceau ca perlele oceanului. Peste acestea curgea
sângele roșu și fierbinte din brațele ei. Cu cât se străduia să se elibereze,
cu cât iedera îi strângea toți mușchii ,îi oprea circulația, îi provoca bube cu
puroi galben și usturător, iar venele umplute cu sânge stătut se spărgeau și
lichidul stacojiu se prelingea pe brațele ei precum apa din cascadele
învolburate. Lilith nu vroia să se dea bătută, oricât de mari ar fi fost
durerile. Dorea să scape și să se ascundă în pădure. Iarba cu amestec de oxizi
de fier i-ar fi ținut de foame, dar substanțele necunoscute de pe această
planetă erau extrem de periculoase, căci inhalarea lor putea duce la pieire. Singura
zonă din care se putea hrăni era Continentul Grânar. Acel loc era pe vremuri un
pământ gol, dar cu un sol fertil precum cernoziomurile. Din pricina eruptiiilor
vulcanice frecvente în acea zonă, multe minerale au fost aduse la suprafața
marțiană formând acele soluri dătătoare de viață. Proto-oamenii aflați în
cercetarea Sistemului Solar au descoperit pe Marte un loc prielnic pentru
agricultură și silvicultură. Totodată seismele frecvente, erupțiile ucigătoare
și fauna periculoasă i-a determinat pe abiseni să nu-și amenajeze pe Marte o
casă, ci să facă o grădină uriașă.
făcute din împletituri de iederă otrăvitoare, dar orice încercare de a se
elibera de acele legături îi provocau usturimi și mâncărimi dureroase pielii ei
fine. Ea avea mâinile lungi, subțiri precum aripile unei lebede, iar unghiile
pale și trandafirii străluceau ca perlele oceanului. Peste acestea curgea
sângele roșu și fierbinte din brațele ei. Cu cât se străduia să se elibereze,
cu cât iedera îi strângea toți mușchii ,îi oprea circulația, îi provoca bube cu
puroi galben și usturător, iar venele umplute cu sânge stătut se spărgeau și
lichidul stacojiu se prelingea pe brațele ei precum apa din cascadele
învolburate. Lilith nu vroia să se dea bătută, oricât de mari ar fi fost
durerile. Dorea să scape și să se ascundă în pădure. Iarba cu amestec de oxizi
de fier i-ar fi ținut de foame, dar substanțele necunoscute de pe această
planetă erau extrem de periculoase, căci inhalarea lor putea duce la pieire. Singura
zonă din care se putea hrăni era Continentul Grânar. Acel loc era pe vremuri un
pământ gol, dar cu un sol fertil precum cernoziomurile. Din pricina eruptiiilor
vulcanice frecvente în acea zonă, multe minerale au fost aduse la suprafața
marțiană formând acele soluri dătătoare de viață. Proto-oamenii aflați în
cercetarea Sistemului Solar au descoperit pe Marte un loc prielnic pentru
agricultură și silvicultură. Totodată seismele frecvente, erupțiile ucigătoare
și fauna periculoasă i-a determinat pe abiseni să nu-și amenajeze pe Marte o
casă, ci să facă o grădină uriașă.
Condițiile
mizere, dizgrațioase și climatul rece de pe Marte au fost
„calitățile” potrivite unei „carcere în libertate”.
Trădătorii politici, leneșii, hoții și rebelii erau exilați în această
„închisoare” ostilă. Unii nu înțeleg sensul exilului marțian. Deși e
o planetă liberă de explorat, pericolele, drumurile accidentale, noroiase sau
nisipoase, animalele carnivore, ploile acide, care dezintegrează tegumentul fin
al abisenilor și hrana sălbatică, otrăvitoare erau câteva din chinurile prin
care treceau toți trădătorii. Închisoare naturală se află pe continentul nordic
al lui Marte, unde climatul temperat arid cu vegetație de stepă, silvostepă,
taiga și licheni se amestecă într-un mod ce ar fi imposibil pe planeta Abis.
Acest lucru îi dă continentului unicitate în întreg Sistemul Solar. Amestecul
de întinderi de iarbă uscată, înconjurată cu păduri de conifere dense și
întunecate oferea acelei zone aspectul unui labirint înșelător, lipsit de
ieșire și de speranță. Singura șansă ca exilații să scape din chinuitorul loc
era ca navele spațiale abisene să vină să-i ia înapoi acasă. Lilith stătea
acolo de 7 ani marțieni, echivalent cu 14 ani abiseni. Noțiunile de trecut, prezent și viitor se împletesc,
se amestecă diferit în întreg Universul, iar Creatorul fiind atemporal nu-l
interesează noțiunile „nesemnificative” după care se ghidează micile
ființe. În momentul de față e nepăsător/nepăsătoare de chinurile prin care
trece Lilith pe Marte. Ea dorea libertate, dar lanțurile de iederă îi aminteau
prin otravă lor că pedeapsa trebuie dusă până la bun sfârșit.
mizere, dizgrațioase și climatul rece de pe Marte au fost
„calitățile” potrivite unei „carcere în libertate”.
Trădătorii politici, leneșii, hoții și rebelii erau exilați în această
„închisoare” ostilă. Unii nu înțeleg sensul exilului marțian. Deși e
o planetă liberă de explorat, pericolele, drumurile accidentale, noroiase sau
nisipoase, animalele carnivore, ploile acide, care dezintegrează tegumentul fin
al abisenilor și hrana sălbatică, otrăvitoare erau câteva din chinurile prin
care treceau toți trădătorii. Închisoare naturală se află pe continentul nordic
al lui Marte, unde climatul temperat arid cu vegetație de stepă, silvostepă,
taiga și licheni se amestecă într-un mod ce ar fi imposibil pe planeta Abis.
Acest lucru îi dă continentului unicitate în întreg Sistemul Solar. Amestecul
de întinderi de iarbă uscată, înconjurată cu păduri de conifere dense și
întunecate oferea acelei zone aspectul unui labirint înșelător, lipsit de
ieșire și de speranță. Singura șansă ca exilații să scape din chinuitorul loc
era ca navele spațiale abisene să vină să-i ia înapoi acasă. Lilith stătea
acolo de 7 ani marțieni, echivalent cu 14 ani abiseni. Noțiunile de trecut, prezent și viitor se împletesc,
se amestecă diferit în întreg Universul, iar Creatorul fiind atemporal nu-l
interesează noțiunile „nesemnificative” după care se ghidează micile
ființe. În momentul de față e nepăsător/nepăsătoare de chinurile prin care
trece Lilith pe Marte. Ea dorea libertate, dar lanțurile de iederă îi aminteau
prin otravă lor că pedeapsa trebuie dusă până la bun sfârșit.
-De 7 ani mă
chinui să-l desfac și nu reușesc. Azi după calculele mele ar trebui să fie Ziua
cea Mare în care trădătorul de Gregor va veni să mă elibereze. N-aș vrea ca el
să mă vadă cu lanțuri, căci s-ar bucura foarte mult. Dacă mă vede înfrântă,
măcar să-i arăt sfidare și demnitate.
chinui să-l desfac și nu reușesc. Azi după calculele mele ar trebui să fie Ziua
cea Mare în care trădătorul de Gregor va veni să mă elibereze. N-aș vrea ca el
să mă vadă cu lanțuri, căci s-ar bucura foarte mult. Dacă mă vede înfrântă,
măcar să-i arăt sfidare și demnitate.
Soarele strălucea pe cer, dar nava abisală în
frunte cu Gregor nu apărea pe orizontul plin de hidroxid de fier. Nervoasă și
stresată Lilith își smulse cu dinții un fir de otravă, iar limba începu s-o
usture. Îi veni să plângă, dar se abținu. După 7 ani de rătăciri în pădure, de
frecare printre ramurile copacilor, de scăldat în ape, de târâit în nisip și
iarbă de abea acum a reușit să scape de iederă. „Cum de nu mi-a venit
ideea asta până acum?” se întreba ea. Ochii ei mari și verzi ca smaraldele
străluceau de atâta ură și scârbă precum o apa clocotită, iar încruntătură
sprâncenelor îi ofereau un aspect animalic, demonic chiar. Inima îi zvâcnea în
pieptul uscat și părul i se zburlise ca o mătură. Dintr-o dată privirea ei fioroasă se năpustii
asupra cerului. Roșul norilor dezgolea o siluetă piramidală, cu vârful în sus
care strălucea ca un cuarț. Această cobora lent rotindu-se pe solul marțian și
ateriză la o distanță de trei copaci de Lilith. Piramida transmitea peste tot
un spectru luminos împărțit în cele șapte culori fundamentale: roșu, oranj,
galben, verde, albastru, indigo și violet. Lumina solară era combustibilul pe
baza căruia funcționau piramidele, aceste nave spațiale care circulă între
planete și sisteme solare a căror viteză e direct proporțională cu cantitatea
de lumină „înghițită”. Soarele, sursă principală de energie a
abisenilor era o stea tânără și nu putea oferi o energie luminoasă prea mare,
ceea ce scade viteza de deplasare a navelor piramidale. Dacă viteza de
deplasare e mică, timpul în care e parcurs un anumit traseu se mărește. Acestea
erau unele din puținele cunoștințe de fizică pe care le dețineau proto-oamenii,
dar știau să se ghideze după ele. Soarele strălucea peste piramida aterizată la
sol, iar razele sale erau captate în interiorul ei. O ușă dreptunghiulară se
deschise, iar din ea ieși Gregor sfredelitor, acru și viclean așa cum a fost el
dintotdeauna. În spatele lui se aflau doi gardieni care țineau în mâni cătușe,
lanțuri de iederă și cămașa de forță pentru deținută. Cu ochii mijiți, șireți
le ordonă celor doi să o țină pe Lilith de brațe, apoi i se adresă fetei cu o
figură batjocoritoare:
frunte cu Gregor nu apărea pe orizontul plin de hidroxid de fier. Nervoasă și
stresată Lilith își smulse cu dinții un fir de otravă, iar limba începu s-o
usture. Îi veni să plângă, dar se abținu. După 7 ani de rătăciri în pădure, de
frecare printre ramurile copacilor, de scăldat în ape, de târâit în nisip și
iarbă de abea acum a reușit să scape de iederă. „Cum de nu mi-a venit
ideea asta până acum?” se întreba ea. Ochii ei mari și verzi ca smaraldele
străluceau de atâta ură și scârbă precum o apa clocotită, iar încruntătură
sprâncenelor îi ofereau un aspect animalic, demonic chiar. Inima îi zvâcnea în
pieptul uscat și părul i se zburlise ca o mătură. Dintr-o dată privirea ei fioroasă se năpustii
asupra cerului. Roșul norilor dezgolea o siluetă piramidală, cu vârful în sus
care strălucea ca un cuarț. Această cobora lent rotindu-se pe solul marțian și
ateriză la o distanță de trei copaci de Lilith. Piramida transmitea peste tot
un spectru luminos împărțit în cele șapte culori fundamentale: roșu, oranj,
galben, verde, albastru, indigo și violet. Lumina solară era combustibilul pe
baza căruia funcționau piramidele, aceste nave spațiale care circulă între
planete și sisteme solare a căror viteză e direct proporțională cu cantitatea
de lumină „înghițită”. Soarele, sursă principală de energie a
abisenilor era o stea tânără și nu putea oferi o energie luminoasă prea mare,
ceea ce scade viteza de deplasare a navelor piramidale. Dacă viteza de
deplasare e mică, timpul în care e parcurs un anumit traseu se mărește. Acestea
erau unele din puținele cunoștințe de fizică pe care le dețineau proto-oamenii,
dar știau să se ghideze după ele. Soarele strălucea peste piramida aterizată la
sol, iar razele sale erau captate în interiorul ei. O ușă dreptunghiulară se
deschise, iar din ea ieși Gregor sfredelitor, acru și viclean așa cum a fost el
dintotdeauna. În spatele lui se aflau doi gardieni care țineau în mâni cătușe,
lanțuri de iederă și cămașa de forță pentru deținută. Cu ochii mijiți, șireți
le ordonă celor doi să o țină pe Lilith de brațe, apoi i se adresă fetei cu o
figură batjocoritoare:
-Ți-a
plăcut sederea în acest loc minunat? întrebă Gregor cu un accent ironic. Ai
avut aici cele mai frumoase condiții de trai pe care am putut să ți le ofer.
Mai bine de atât nici nu am putut, să ști! apoi râse cu un glas sugrumat de o
tuse bolnăvicioasă.
plăcut sederea în acest loc minunat? întrebă Gregor cu un accent ironic. Ai
avut aici cele mai frumoase condiții de trai pe care am putut să ți le ofer.
Mai bine de atât nici nu am putut, să ști! apoi râse cu un glas sugrumat de o
tuse bolnăvicioasă.
-Mi-a
plăcut foarte mult. îl întrerupse Lilith zâmbind printre dinți. N-am văzut pe
Abis atâtea frumuseți sălbatice. Sincer, chiar mi-au priit cei paisprezece ani
petrecuți în acest paradis sălbatic. Din păcate timpul aici e mult prea scurt,
deci nu m-am putut bucura decât pe jumătate din pedeapsa ta ridicolă.
plăcut foarte mult. îl întrerupse Lilith zâmbind printre dinți. N-am văzut pe
Abis atâtea frumuseți sălbatice. Sincer, chiar mi-au priit cei paisprezece ani
petrecuți în acest paradis sălbatic. Din păcate timpul aici e mult prea scurt,
deci nu m-am putut bucura decât pe jumătate din pedeapsa ta ridicolă.
-Păcat că trebuie să te întorci acasă, micuțo.
Timpul petrecut aici ți-a conturat caracterul tău adevărat, cel pe care toți
locuitorii Abisului ar trebui să-l cunoască.
Timpul petrecut aici ți-a conturat caracterul tău adevărat, cel pe care toți
locuitorii Abisului ar trebui să-l cunoască.
-Ești sigur că exilul pe Marte mi-a accentuat
și mai mult defectele pe care pretinzi că le-aș avea? Ești sigur că otrava ce
mă înconjoară mi-a slăbit corpul și mintea? Chiar crezi că m-am temut când am
stat izolată în sălbăticie? Prin jalnicul tău exil n-ai făcut decât să-mi
întărești ura, n-ai făcut decât să-mi alimentezi dorință de răzbunare, de
vărsare de sânge. Acum faci marea prostie de a mă aduce acasă și o să vezi
ce-ți voi face!
și mai mult defectele pe care pretinzi că le-aș avea? Ești sigur că otrava ce
mă înconjoară mi-a slăbit corpul și mintea? Chiar crezi că m-am temut când am
stat izolată în sălbăticie? Prin jalnicul tău exil n-ai făcut decât să-mi
întărești ura, n-ai făcut decât să-mi alimentezi dorință de răzbunare, de
vărsare de sânge. Acum faci marea prostie de a mă aduce acasă și o să vezi
ce-ți voi face!
-Știu
deja tot ce ai gândit în toți anii ăștia blestemați pe Marte. M-am asigurat din
timp de pedeapsă asta ciudată și cunosc exact toate experiențele, gândurile și
traumele suferite. Eu însumi ți-am implantat cu o săptămâna înainte de exil un
diamant în encefal. Cu ajutorul lui te-am monitorizat și am aflat ceea ce se
ascunde în mintea ta necoaptă. Știu că de-abea acum te-ai eliberat de iederă
asta nesuferită. Vai, dar cât te-ai chinuit să scapi de ea!
deja tot ce ai gândit în toți anii ăștia blestemați pe Marte. M-am asigurat din
timp de pedeapsă asta ciudată și cunosc exact toate experiențele, gândurile și
traumele suferite. Eu însumi ți-am implantat cu o săptămâna înainte de exil un
diamant în encefal. Cu ajutorul lui te-am monitorizat și am aflat ceea ce se
ascunde în mintea ta necoaptă. Știu că de-abea acum te-ai eliberat de iederă
asta nesuferită. Vai, dar cât te-ai chinuit să scapi de ea!
-Crezi
că o să scapi nepedepsit? sări Lilith din iarbă și se năpusti peste maleficul
Gregor.Îl trântise la pământ și-l lovi cu pumnii și cu picioarele. Imediat
interveniră cei doi paznici, o luară pe Lilith și-i puseseră cămașa de forță.
Imobilizată la sol ea nu putea să mai facă altceva decât să țipe.
că o să scapi nepedepsit? sări Lilith din iarbă și se năpusti peste maleficul
Gregor.Îl trântise la pământ și-l lovi cu pumnii și cu picioarele. Imediat
interveniră cei doi paznici, o luară pe Lilith și-i puseseră cămașa de forță.
Imobilizată la sol ea nu putea să mai facă altceva decât să țipe.
-De
ce ești căpoasă și nu mă asculți? Ști bine că eu sunt mult mai matur și mai inteligent
decât tine. Eu chiar nu aveam de gând să te imobilizez cu cătușe, lanțuri,
cămăși, dar caracterul tău violent m-a determinat să le aduc după mine,
împreună cu cei doi gardieni. Aveam de gând să te duc acasă într-un mod demn de un om nobil, de o regină, dar știam că vei fi sălbatică, așa
cum ai fost de când te știu. Lilith, nu mai boci cu fața în iarbă și ridică-te!
ce ești căpoasă și nu mă asculți? Ști bine că eu sunt mult mai matur și mai inteligent
decât tine. Eu chiar nu aveam de gând să te imobilizez cu cătușe, lanțuri,
cămăși, dar caracterul tău violent m-a determinat să le aduc după mine,
împreună cu cei doi gardieni. Aveam de gând să te duc acasă într-un mod demn de un om nobil, de o regină, dar știam că vei fi sălbatică, așa
cum ai fost de când te știu. Lilith, nu mai boci cu fața în iarbă și ridică-te!
Corpul
fetei se zbătea încăpățânat semn că refuză să se ridice. Gregor, șiret din fire
observă că ea i se împotrivește printr-un comportament infantil și ca să o
constrângă își așeză piciorul peste șoldul ei. El purta o robă lungă și neagră,
plină de cusături din fire de aur, iar la gât îi atârnă un pandantiv faruit din
ametist. Acest talisman prețios a aparținut cândva lui Lilith, dar șiretul
Gregor l-a furat. Un alt obiect valoros este inelul de aur cu rubin de la
inelarul stâng al abisanului. În timp ce apăsa cu piciorul pe șoldul exilatei
el își etala cu mândrie bijuteriile.
fetei se zbătea încăpățânat semn că refuză să se ridice. Gregor, șiret din fire
observă că ea i se împotrivește printr-un comportament infantil și ca să o
constrângă își așeză piciorul peste șoldul ei. El purta o robă lungă și neagră,
plină de cusături din fire de aur, iar la gât îi atârnă un pandantiv faruit din
ametist. Acest talisman prețios a aparținut cândva lui Lilith, dar șiretul
Gregor l-a furat. Un alt obiect valoros este inelul de aur cu rubin de la
inelarul stâng al abisanului. În timp ce apăsa cu piciorul pe șoldul exilatei
el își etala cu mândrie bijuteriile.
-Astea-mi
aparțin mie acum. Degeaba te milogești că nu ți le dau nici să-mi spargi
țeasta. Gardienilor, luați-o pe nemernica asta și duceți-o în piramidă. Rămân
puțin pe iarbă ca să mă odihnesc și o să urc și eu.
aparțin mie acum. Degeaba te milogești că nu ți le dau nici să-mi spargi
țeasta. Gardienilor, luați-o pe nemernica asta și duceți-o în piramidă. Rămân
puțin pe iarbă ca să mă odihnesc și o să urc și eu.
Întins pe sol maleficul abisan admiră peisajul deosebit al planetei
Marte. Pădurea oftă cu un glas melancolic, vântul bătea ca un geamăt de
despărțire și iarba tânjea după picioarele abisanei. Gregor putea citi
gândurile tuturor, chiar și per cele ale naturii. El știa că prezența ei a
oferit acelei zone o atmosferă diferită, o atmosferă încărcată de energie
ciudată, dar plăcută, un suflu vital pe o planetă moartă și pustie. Odată cu
plecarea lui Lilith Marte va muri.
În piramidă fata stătea ghemuită cu fața la podea și cu
mâinile legate la spate. Cristalul podelei îi reflecta perfect trăsăturile feței,
iar ea observă că în toți acești ani corpul ei nu s-a schimbat deloc, ci a
rămas același. Toate zvonurile abisenilor spun că blestemații care sunt trimiși
pe Marte îmbătrânesc cu cel puțin zece ani față de cât le este dat. Lucrul
acesta o bucurase pentru câteva momente și uită de supărările care o chinuiseră
în ajun. Paznicii o priveau cu milă pe deținută din pragul ușii ținând strâns
sulițele cu vârf de ametist. Unul din ei fiind mai plictisit începu să
vorbească:
–
Dintotdeauna regele-adjunct a fost foarte viclean și a manipluat-o pe regină. Nu-mi vine să
cred că acum 14 ani a păcălit toate popoarele noastre cu minciuni și dovezi
false împotriva reginei. Ceva e necurat la mijloc, dar nimeni n-a putut dovedi
cine e adevăratul vinovat.
Dintotdeauna regele-adjunct a fost foarte viclean și a manipluat-o pe regină. Nu-mi vine să
cred că acum 14 ani a păcălit toate popoarele noastre cu minciuni și dovezi
false împotriva reginei. Ceva e necurat la mijloc, dar nimeni n-a putut dovedi
cine e adevăratul vinovat.
–
Mare scandal a mai fost în cazul corupției intercontinentale. Ar fi putut
izbucni un război pe toată planeta. Păi dacă regina a vrut să defrișeze pădurile din Zona
Sacră. Doar știm cu toții că e o bamsflemie să te atingi de ele. Sunt primul
cămin al strămoșilor și ultima noastră legătură cu trecutul imprecis care s-a
șters din cauza celor care și-au renegat rădăcinile.
Mare scandal a mai fost în cazul corupției intercontinentale. Ar fi putut
izbucni un război pe toată planeta. Păi dacă regina a vrut să defrișeze pădurile din Zona
Sacră. Doar știm cu toții că e o bamsflemie să te atingi de ele. Sunt primul
cămin al strămoșilor și ultima noastră legătură cu trecutul imprecis care s-a
șters din cauza celor care și-au renegat rădăcinile.
–
Uite că nu a avut de ales. A trebuit să o facă, căci întregul echilibru social
s-ar fi destrămat. Conflictele politice din ultimii ani, seceta, epidemiile și
schimbarea climei au distrus echilibrul Abisului. De mii de ani nu ne-am mai
confruntat cu astfel de probleme.
Uite că nu a avut de ales. A trebuit să o facă, căci întregul echilibru social
s-ar fi destrămat. Conflictele politice din ultimii ani, seceta, epidemiile și
schimbarea climei au distrus echilibrul Abisului. De mii de ani nu ne-am mai
confruntat cu astfel de probleme.
–
A încălcat una din Legile Sfinte, iar dacă faci asta indiferent de circumstanțe
meriți să fi pedepsit . Dacă vrei să te
joci de-a eroul găsești altceva de făcut.
A încălcat una din Legile Sfinte, iar dacă faci asta indiferent de circumstanțe
meriți să fi pedepsit . Dacă vrei să te
joci de-a eroul găsești altceva de făcut.
–
Tu nu înțelegi că nu a avut de ales. La numai o săptămâna întreagă economie a
Abisului și-a revenit ca prin minune. Nimeni n-a felicitat-o pe regină pentru fapta ei,
iar regele-adjunct șiret fiind a pretins ca pricina ridicării din colaps au
fost campaniile de ajutorare de pe cele trei mari continente pe care le-a făcut
din propia lui avere. Întradevăr, a ajutat foarte mult Abisul, dar nu întratât
de mult ca Lilith. Dacă nu se folosea de resursele hidrologice și forestiere
din Zona Sacra un procent ridicat al populației din continental sudic ar fi
pierit din cauza încălzirii climei.
Tu nu înțelegi că nu a avut de ales. La numai o săptămâna întreagă economie a
Abisului și-a revenit ca prin minune. Nimeni n-a felicitat-o pe regină pentru fapta ei,
iar regele-adjunct șiret fiind a pretins ca pricina ridicării din colaps au
fost campaniile de ajutorare de pe cele trei mari continente pe care le-a făcut
din propia lui avere. Întradevăr, a ajutat foarte mult Abisul, dar nu întratât
de mult ca Lilith. Dacă nu se folosea de resursele hidrologice și forestiere
din Zona Sacra un procent ridicat al populației din continental sudic ar fi
pierit din cauza încălzirii climei.
–
Cei de pe continentele nordice nu cunosc atât de bine situația celor din sud și
nu înțeleg prin ce chinuri au trecut de-a lungul mileniilor. De aceea toți au
fost de acord cu propunerea lui Gregor de a trimite „trădătoarea” pe
Marte.
Cei de pe continentele nordice nu cunosc atât de bine situația celor din sud și
nu înțeleg prin ce chinuri au trecut de-a lungul mileniilor. De aceea toți au
fost de acord cu propunerea lui Gregor de a trimite „trădătoarea” pe
Marte.
-Eu
nu înțeleg cum a putut regina
să se lase manipulată toți anii ăștia de Gregor. Oare ea nu-și da seama că el o
folosește pentru binele personal?
nu înțeleg cum a putut regina
să se lase manipulată toți anii ăștia de Gregor. Oare ea nu-și da seama că el o
folosește pentru binele personal?
Cei
doi gardieni rămaseră pe gânduri pentru câteva minute, când deodată o voce
puternică se răsti la ei:
doi gardieni rămaseră pe gânduri pentru câteva minute, când deodată o voce
puternică se răsti la ei:
-Barfitorilor, pregătiți nava! Plecăm imediat,
iar dacă vă mai aud vorbind aiurea vă decapitez eu însumi. Iar tu Lilith nu mai
boci ca un țânc bătut de soartă! Când o să ajungi acasă să vezi ce surprza te așteaptă. Crezi că nu
știu că mâine împlinești vârstă de 546 de ani? Orice individ merită un cadou
când își împlinește vârsta, în special cineva de seamă ca o regină și nu orice regină, ci una care a schimbat istoria
Abisului.
-Nu
mai amăgi lumea cu ironia ta seacă! îl mustră Lilith cu o voce nervoasă. Spune
pe față ce vrei să spui și nu mai ține lumea în suspans. Chiar te crezi
interesant dacă o lungești cu vorbe lipsite de tâlc?
mai amăgi lumea cu ironia ta seacă! îl mustră Lilith cu o voce nervoasă. Spune
pe față ce vrei să spui și nu mai ține lumea în suspans. Chiar te crezi
interesant dacă o lungești cu vorbe lipsite de tâlc?
–
Ai învățat în sfârșit să vorbești! Până mai ieri te bâlbâiai în fața Mării
Adunări stârnind râsul tuturor, iar acum ai prins curaj! Te felicit și îți
admir îndrăzneala. Observ că exilul ți-a mai întărit caracterul, dar nu-mi
explic ce anume te-a determinat să devi comunicativă. Ai întâlnit vreun vraci
care să-ți dezlege limba cu ierburi magice? Ai contactat așa zisul Creator de
care vorbesc legendele strămoșilor? Nu-mi dau seama.
Ai învățat în sfârșit să vorbești! Până mai ieri te bâlbâiai în fața Mării
Adunări stârnind râsul tuturor, iar acum ai prins curaj! Te felicit și îți
admir îndrăzneala. Observ că exilul ți-a mai întărit caracterul, dar nu-mi
explic ce anume te-a determinat să devi comunicativă. Ai întâlnit vreun vraci
care să-ți dezlege limba cu ierburi magice? Ai contactat așa zisul Creator de
care vorbesc legendele strămoșilor? Nu-mi dau seama.
–
-Nu mai spune vorbe fără rost și
încearcă măcar o scurtă perioadă de timp să vorbești ca un individ normal.
Spune-mi ce anume mă așteaptă pe Abis și o să am grijă să te răsplătesc pe
măsură. Dacă e ceva ce mă implică trebuie să știu și eu ce anume. Zi-mi mai
repede, dacă nu promit să-ți sparg țeasta când o să scap din cămașă de forță.
-Nu mai spune vorbe fără rost și
încearcă măcar o scurtă perioadă de timp să vorbești ca un individ normal.
Spune-mi ce anume mă așteaptă pe Abis și o să am grijă să te răsplătesc pe
măsură. Dacă e ceva ce mă implică trebuie să știu și eu ce anume. Zi-mi mai
repede, dacă nu promit să-ți sparg țeasta când o să scap din cămașă de forță.
-Nu
a pornit nava și tu deja mă ameninți. Ai devenit foarte curajoasă și chiar
sălbatică. Încep să mă întreb dacă nu cumva am greșit atunci când te-am exilat.
În loc să slăbești, să te ofilesti ai prins o ură crâncenă, o sete arzătoare de
răzbunare și o forță atât de mare încât sunt sigur că vei distruge tot cea
ce-ți va ieși în față. Ești crudă, nemiloasă, lipsită de orice finețe și demnă
de toată mila. Ai încercat să fi o regină
bună, dar te-ai dovedit un experiment eșuat al istoriei. Meriți să mori așa cum
au murit toți rebelii care s-au răzvrătit Creatorului. Tot Abisul a dorit ca tu
să putrezesti pe Marte, dar eu singur m-am opus tuturor și am vrut să te aduc acasă. Dacă nu eram eu toți r fi uitat
de tine. Acum taci și soarbeti lacrimile cu fața la podea! O să pornesc nava și
vom ajunge acasă. Acolo te va
aștepta marea surpriză.
a pornit nava și tu deja mă ameninți. Ai devenit foarte curajoasă și chiar
sălbatică. Încep să mă întreb dacă nu cumva am greșit atunci când te-am exilat.
În loc să slăbești, să te ofilesti ai prins o ură crâncenă, o sete arzătoare de
răzbunare și o forță atât de mare încât sunt sigur că vei distruge tot cea
ce-ți va ieși în față. Ești crudă, nemiloasă, lipsită de orice finețe și demnă
de toată mila. Ai încercat să fi o regină
bună, dar te-ai dovedit un experiment eșuat al istoriei. Meriți să mori așa cum
au murit toți rebelii care s-au răzvrătit Creatorului. Tot Abisul a dorit ca tu
să putrezesti pe Marte, dar eu singur m-am opus tuturor și am vrut să te aduc acasă. Dacă nu eram eu toți r fi uitat
de tine. Acum taci și soarbeti lacrimile cu fața la podea! O să pornesc nava și
vom ajunge acasă. Acolo te va
aștepta marea surpriză.
Gregor
își terminase discursul printr-un surâs apoi închise ușa după el. Cu mâinile
tremurânde a tras maneta de pornire a piramidei, iar aceasta s-a ridicat de la
sol cu o viteză mult mai mare decât cea a vântului. Cerul vuia sub iuțeala
nebună a navei, iar lumina emanată de aceasta era mai puternică decât a
Soarelui. La scurt timp cei patru pasageri au ieșit din atmosfera marțiană și
rătăceau adormiți prin spațiul cosmic. Marte se micșora din ce în ce mai mult
cu cât piramida înainta spre destinație. Pe cer orice locuitor de pe Abis sau
altă planetă apropiată ar fi putut observa corpul ceresc care strălucea ca o
stea splendidă aducătoare de speranță. Spațiul cosmic parcă a încremenit în
prezența piramidei, iar timpul s-a oprit în loc. Universul s-a topit în
lentoarea seacă a monotoniei. Orice lege, orice ființă, orice lucru existent a
pierit, doar sufletele celor patru pasageri plutesc ca aromele prin aerul
stătut al morții. Existența nu-și mai are nicii un sens, iar esența ca esență
devine o noțiune abstractă într-un labirint al rațiunii moleșite. Asta e ceea
ce simțea Lilith, iar simțirea ei nu dădea niciodată greș. În curt timp va
ajunge pe Abis, iar visul frumos în sânul materiei și existenței se va topi
odată ajunsă la destinație. Totul e mort- șușoti ea- nimic nu mai are sens dacă
nu mă întorc la origine. Vreau să ajung acolo de unde am plecat, la esența ca
esență.”
își terminase discursul printr-un surâs apoi închise ușa după el. Cu mâinile
tremurânde a tras maneta de pornire a piramidei, iar aceasta s-a ridicat de la
sol cu o viteză mult mai mare decât cea a vântului. Cerul vuia sub iuțeala
nebună a navei, iar lumina emanată de aceasta era mai puternică decât a
Soarelui. La scurt timp cei patru pasageri au ieșit din atmosfera marțiană și
rătăceau adormiți prin spațiul cosmic. Marte se micșora din ce în ce mai mult
cu cât piramida înainta spre destinație. Pe cer orice locuitor de pe Abis sau
altă planetă apropiată ar fi putut observa corpul ceresc care strălucea ca o
stea splendidă aducătoare de speranță. Spațiul cosmic parcă a încremenit în
prezența piramidei, iar timpul s-a oprit în loc. Universul s-a topit în
lentoarea seacă a monotoniei. Orice lege, orice ființă, orice lucru existent a
pierit, doar sufletele celor patru pasageri plutesc ca aromele prin aerul
stătut al morții. Existența nu-și mai are nicii un sens, iar esența ca esență
devine o noțiune abstractă într-un labirint al rațiunii moleșite. Asta e ceea
ce simțea Lilith, iar simțirea ei nu dădea niciodată greș. În curt timp va
ajunge pe Abis, iar visul frumos în sânul materiei și existenței se va topi
odată ajunsă la destinație. Totul e mort- șușoti ea- nimic nu mai are sens dacă
nu mă întorc la origine. Vreau să ajung acolo de unde am plecat, la esența ca
esență.”
Gregor
a observat neliniștea din tremurul reginei și și-a dat seama că ea e unul din
acei călători, care atunci când intră în contact cu spațiul cosmic are
halucinații. Drumurile lungi sunt periculoase, cosmosul e tiran și parcă poartă
în el ura Creatorului față de greșelile lui. Toată legea materiei și antimateriei,
a existenței și a inexistenței se învârte într-un cerc vicios în care forța
morții depășește orice concept rațional. Astea nu sunt doar gândurile lui
Lilith sau ale lui Gregor, ci sunt întocmai esența din care s-au născut marii
respinși ai istoriei, proscrisii sorții și toți aceia care sunt binecuvântați
prin blestemul vieții lor. Cosmosul oferă cunoașterea, dar nimeni nu e
îndeajuns de puternic încât să poată să-i facă față, nici măcar timpul. Și
astfel, sub presiunea unei forțe demonice piramida brăzda cerul cu un scop
precis, să o ducă pe Lilith pe Abis.
a observat neliniștea din tremurul reginei și și-a dat seama că ea e unul din
acei călători, care atunci când intră în contact cu spațiul cosmic are
halucinații. Drumurile lungi sunt periculoase, cosmosul e tiran și parcă poartă
în el ura Creatorului față de greșelile lui. Toată legea materiei și antimateriei,
a existenței și a inexistenței se învârte într-un cerc vicios în care forța
morții depășește orice concept rațional. Astea nu sunt doar gândurile lui
Lilith sau ale lui Gregor, ci sunt întocmai esența din care s-au născut marii
respinși ai istoriei, proscrisii sorții și toți aceia care sunt binecuvântați
prin blestemul vieții lor. Cosmosul oferă cunoașterea, dar nimeni nu e
îndeajuns de puternic încât să poată să-i facă față, nici măcar timpul. Și
astfel, sub presiunea unei forțe demonice piramida brăzda cerul cu un scop
precis, să o ducă pe Lilith pe Abis.
