10 cărţi călătoare – un itinerariu livresc spre eul interior – de Iulia Cristina Iancu

Nu sunt genul de persoană care să facă din retrospective,
religii de moment.  Nu mi-am făcut liste
cu tot ce am realizat în anul ce tocmai a trecut (ba mi-am amintit că am un
word salvat cu proiectele la care am participat în acest an, dar cum nu prea
m-a încântat cum arăta lista m-am lăsat de acest sport periculos) şi nici
obiective pentru viitor n-am avut răbdare să notez.

Pentru mine, anul ce tocmai a trecut a fost un start, o
continuitate pentru tot ceea ce urmează să se întâmple în 2015. A fost un an
echilibrat, un an al introspecţiei 
şi  al deciziilor curajoase.  Am pornit spre 2015 doar cu energie pozitivă
şi încredere …şi cu o listă de cărţi cu care m-a prins noul an în geantă.

Întâmplarea face ca aceste cărţi să aibă ca punct comun CĂLĂTORIA
care conduce spre redescoperirea sinelui, un drum iniţiatic, al regăsirii, start
over-ul (într-o formă sau alta)  despre
care auzim prin toate filmele motivaţionale de la Hollywood; eu cel puţin aşa
le-am interpretat:

Elizabeth descoperă că sfârşitul nu este întotdeauna
capătul drumului, ci invitaţia într-o călătorie fascinantă în căutarea sinelui.
Explorarea unor locuri uimitoare şi a unor culturi deosebite vin ca un bonus de
nerefuzat.

Cartea este foarte simpatică mai ales că e scrisă într-un
mod hazliu şi delicios – la propriu având în vedere că o mare parte din poveste
se referă la bucătăria provencală şi la pofta sănătoasă a acestor francezi
veseli.  Un an în Provence mi-a deschis
apetitul pentru a cunoaşte Franţa, ţara adoptivă a autorului britanic,
îndeajuns de curajos încât să o ia de la zero într-o ţară nu tocmai dispusă
să-şi dezvăluie secretele oricui.

Nimic nu pare să-i stea în cale acestei femei ambiţioase
din a-şi împlini destinul, însă drumul său până la statutul de artist a fost
presărat de sacrificii, dezamăgiri, temeri şi prejudecăţi. Amintirile
trecutului scandalos  şi statutul de
femeie au fost piedici peste care cu greu a reuşit sătreacă. Printr-o forţă
interioară extraordinară a reuşit să-şi depăşească condiţia de  “sclavă” a unei lumi închistată în vechile
cutume, pe care a lăsat-o în urmă, devenind un important actor pe scena
artistică internaţională.

Jennifer Cody Epstein nu ne prezintă doar un roman
biografic, care urmareşte în linii generale viaţa doamnei Pan, ci şi o poveste
a curajului de a ne modela propriul destin şi de rămâne fideli principiilor
noastre în ciuda tuturor acelor furtuni care se vor abate asupra noastră.
Pictoriţa din Shanghai nu este o simplă carte din raft, ci lecţia de a fi noi
înşişi.

Schimbarea este o nuvelă autobiografică scrisă cu un
deosebit umor despre un fiu al Chinei aflat în căutarea destinului său. Când
jumătate de nuvelă este dedicată unui camion rusesc – un totem pentru copiii
din sat, păstrat din timpul războiului din Coreea iar cealaltă jumătate
surprinde drumul spre afirmare al tânărului Mo Yan, îţi dai seama că ar fi
nedrept să-l compătimeşti pe protagonist. Drumul său spre succes pare atât de
firesc încât ai crede că devenirea sa a ceea ce este astăzi a întârziat doar
fiindcă „eroul” s-a plictisit şi s-a hotărât să-şi mai amâne destinul
cu câteva zile.

Cu Simone am făcut cunoştinţă când citeam Memoriile unei fete greu de mulţumit de Jenni Acterian iar o prietenă mi-a
recomandat jurnalul scriitoarei franceze cu menţiunea că mă va fermeca.
Într-adevăr m-a cucerit definitiv nu ca tehnică de scriere, ci ca
personalitate. De la ea am învăţat (în mod indirect) că ambiţia şi perseverenţa
ne sunt călăuze spre viitorul la care visăm.

           Urmează
cinci titluri care-şi aşteaptă cuminţi rândul să fie citite. Toate mă fac să mă
gândesc din ce în ce mai serios la a avea un an sabatic, cândva … J

Zilele acestea am început să citesc cartea  iar până acum am descoperit printre rândurile
sale, poveşti care mă motivează să am mai multă încredere în mine şi să cred în
continuare în muncă şi educaţie – singurele valori care ne înzestrează cu
aripi.

Îi admir enorm pe cei care au curajul să recunoască că
viaţa lor nu este tocmai aşa cum şi-au imaginat-o şi chiar fac ceva în această
privinţă, punând punct banalităţii. Pe lângă curaj, mă gândesc că este nevoie
şi de puţină nebunie să pleci tocmai în India, unde te aşteaptă o cultură pe
cât de colorată, pe atât de provocatoare, dar totodată te invită să te
îmbogăţeşti spiritual şi te ajută să-ţi regăseşti calea în această lume.

            Te-ai
aventura până în Mongolia şi înapoi pe o motocicletă ? Mihai Barbu a făcut-o.
Cum o să  mă întrebaţi. Vânzând
kilometri… de poveşti şi imagini culese din locurile vizitate iar ca bonus,
pietricele adunate în drumul său. Urmărind acest proiect iar apoi concretizarea
lui într-o carte mi-a deschis apetitul pentru aventură. Recunosc că nu aş avea
curajul de  mă urca pe o motocicletă şi
să plec în lume, dar pot visa cum ar fi o astfel de experienţă, citind
cartea.Cine ştie, poate că într-un final o să-mi găsesc undeva prin fiinţă,
curiozitatea de a mă aventura spre Nou.

            
Aventura lui Manu şi a lui Răzvan se apropie cel mai mult de ideea mea
de an sabatic, anul închinat călătoriei, al descoperirii adevăratului eu şi al dobândirii
curajului de a TRĂI. Proiectul celor doi a început în online ca mai apoi să se
concretizeze într-o carte dedicată căutării fericirii. Dacă cei doi au găsit
sau nu această fericire rămâne să descoperim împreună.

Cum am străbătut tot mapamondul, urmărindu-i pe aceşti
aventurieri ai timpurilor moderne, zic să ne tragem sufletul pentru o clipă în
compania câştigătorului premiului Nobel pentru literatură în 2010 şi să-i ascultăm
povestea despre celălalt versant al existenţei noastre, fantezia.

Drept să vă spun, am întâmpinat ceva dificultăţi în
formularea încheierii acestui articol, neputând să mă hotărăsc ce să vă urez în
loc de final, dar scriind aceste rânduri mi-am dat seama că  lectura este o formă de a depăşi graniţele, fie că sunt ele reale sau imaginare, aşa că vă doresc CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ şi un 2015 bogat!