Anotimpurile sufletului
Uneori sufletul
vrea să doarmă! Poate prea obosit de multe! Închide ochii! Lasă-l să se
odihnească pentru o clipă, atunci dă-i, linişte.
vrea să doarmă! Poate prea obosit de multe! Închide ochii! Lasă-l să se
odihnească pentru o clipă, atunci dă-i, linişte.
Sufletul are nevoie
de linişte.
de linişte.
Dacă-şi doreşte
primăvară, dă-i primăvară! Lasă-l să înflorescă, probabil a avut o iarnă grea.
Dă-i sufletului tău cer senin şi lasă razele soarelui calde să îi mângâie
obrajii, îngheţaţi de iarna târzie ce uită să plece, iar păsărele să cânte
gingaş la corzile lui amorţite. Lasă-l să învie în primăvară ca orice floare ce
vrea să răsară, pe marginea gheţurilor din iarnă.
primăvară, dă-i primăvară! Lasă-l să înflorescă, probabil a avut o iarnă grea.
Dă-i sufletului tău cer senin şi lasă razele soarelui calde să îi mângâie
obrajii, îngheţaţi de iarna târzie ce uită să plece, iar păsărele să cânte
gingaş la corzile lui amorţite. Lasă-l să învie în primăvară ca orice floare ce
vrea să răsară, pe marginea gheţurilor din iarnă.
Încrederea şi
fericirea să mijească uşor din iarnă va vrea să treacă.
fericirea să mijească uşor din iarnă va vrea să treacă.
Dacă-şi doreşte
vară, dă-i vară! Puţin revigorat şi înflorit! Lasă razele de soare să mângîie
obrajii sufletului! La malul unei mării, unde valurile reci ale timpului te
îmbie la VIAŢĂ. Cerul sufletului senin şi liniştit că dimineaţa la răsărit de
soare.
vară, dă-i vară! Puţin revigorat şi înflorit! Lasă razele de soare să mângîie
obrajii sufletului! La malul unei mării, unde valurile reci ale timpului te
îmbie la VIAŢĂ. Cerul sufletului senin şi liniştit că dimineaţa la răsărit de
soare.
Dacă sufletul
doreşte toamnă, dă-i toamnă! Aceea toamnă cu frunze arămii de cuvinte şi
gânduri nesfârşite.
doreşte toamnă, dă-i toamnă! Aceea toamnă cu frunze arămii de cuvinte şi
gânduri nesfârşite.
Dacă nu vrea prea
multă toamnă lasă-l să scoată la iveală un ciripit de păsărele, din primăvara,
o rază de soare din vără. Ia arămiul toamnei ce vrea să se aştearnă priveşte-l
resemnat pentru o clipă, când va vrea din nou primăvară.
multă toamnă lasă-l să scoată la iveală un ciripit de păsărele, din primăvara,
o rază de soare din vără. Ia arămiul toamnei ce vrea să se aştearnă priveşte-l
resemnat pentru o clipă, când va vrea din nou primăvară.
Când sufletul vrea
toamnă dă-i toamnă cu ploie rece, dar doar pentru o secundă! Ca să-ţi dorescă
iarăşi vară, sau primăvară. În primăvară sufletul e amorţit din iarnă, trezirea
e mai grea, dar vara îl va învia.
toamnă dă-i toamnă cu ploie rece, dar doar pentru o secundă! Ca să-ţi dorescă
iarăşi vară, sau primăvară. În primăvară sufletul e amorţit din iarnă, trezirea
e mai grea, dar vara îl va învia.
Dacă sufletul
doreşte iarnă şi ger şi viscol, înseamnă că e obosit, dă-i iarnă, dar ai gijă
să nu îngheţe de atâta frig şi lipsă de soare. Strecoară-i uşor, o rază de
soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace, apoi în buzunar pune-i o
petală de trandafir, din vară, un zâmbet fericit de pimăvară. Lasă-l să
dezgheţe singur, pentru că va ştii sigur unde i-a fost bine.
doreşte iarnă şi ger şi viscol, înseamnă că e obosit, dă-i iarnă, dar ai gijă
să nu îngheţe de atâta frig şi lipsă de soare. Strecoară-i uşor, o rază de
soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace, apoi în buzunar pune-i o
petală de trandafir, din vară, un zâmbet fericit de pimăvară. Lasă-l să
dezgheţe singur, pentru că va ştii sigur unde i-a fost bine.
Uşor, uşor va
începe să se topească şi gerul şi frigul şi teamă, căci până la urmă la ce
folos atâta iarnă! Parcă trezit din somnul de gheaţă se trezeşte şi revine la
viaţă, asemeni unui fluture ce vrea să zboare.
începe să se topească şi gerul şi frigul şi teamă, căci până la urmă la ce
folos atâta iarnă! Parcă trezit din somnul de gheaţă se trezeşte şi revine la
viaţă, asemeni unui fluture ce vrea să zboare.
Nicoleta C.