Cu mintea limpede, apus pe munte,
Cu ochii strânşi, brazi dârzi
Suspină sufletul o mângâiere caldă
Îngână cugetul sărut în palmă.
Am lângă, pe canapea, o inimă ce pâlpâie
În stânga sus, pe-o etajeră o lumânare se chinuie să moară
În palma dreaptă bucăţi din creier ce curg pe foaie
În palma stângă strâng o floare ce pentru mine n-o să moară.
Între alee şi castel e ceaţă, Regina privirea şi-o aruncă pe fereastră
Păşesc să nu mă simtă nici pământul, nici tu, nici gândul,
Scârţâie treptele, cutremur florile în glastră
S-a întors acasă Regele, închide fereastră, bate vântul.
Am ochii înecaţi în ură şi dispreţ
Cu roua strânsă din trandafiri înec amarul
TU mă priveşti, eu te privesc şi amândoi plătim acelaşi preţ
Sunt stele, Luna ce-mi mângâie genele şi pe tine te-nvelesc cu cerul.
Am petrecut timp în calvar cu moartea lângă zâmbindu-mi amical,
Am tot fugit, am tot ucis, am tot sperat să nu fiu un simplu animal
Dar am ştiut mereu că dragostea e calea unde visele se nasc
Am o câmpie unde doar eu şi gândurile mele pasc.
