S.R.L. – AGENŢIE DE VISE ÎMPLINITE

– Cioc, cioc! Bună ziua Doamnă! Sper că nu am greşit, pe uşă scrie S.R.L. Agenţie de vise împlinite!?
– Bună ziua, intraţi vă rog, se face curent, vântul acesta care nu ne slăbeşte de câteva zile, iar soarele arde, pârjoleşte până şi asfaltul, pofiţi, cu ce pot fi de folos ?
– Am răsfoit materialele publicitare, cataloagele cu activitatea firmei şi m-am hotărât să mă îndrept spre Dvs. ca unică speranţă de a-mi realiza un vis neîmplinit. Vedeţi doamnă, sunt un om singur, aşa am fost toată viaţa, nu mai sunt tânăr, gata… viaţa aproape a trecut pe lângă mine, nu am ştiut cum să o înhăţ, pierdeam mereu trenul…
– O clipă vă rog – o cafea, un ceai, sau poate un pahar cu apă ? Aşa, poftiţi, contiunuaţi vă rog, vă ascult!

– Putem încheia un contract; termenii îi stabilim de comun acord, dar vă las Dvs. libertatea mişcării în vederea realizării visului meu, plătesc oricât, aproape cu toată agoniseala dintr-o viaţă, oricum nu prea mai am ce face cu ea, v-am spus, sunt singur, doresc să-mi comand o zi de naştere, stiţi nimeni nu mi-a sărbătorit ziua, am crescut la orfelinat, din acte ştiu că azi este ziua mea, dar nu cred.
– La mulţi ani!
– Mulţumesc. Dacă vă angajaţi în această chestiune vă las doar câteva repere care doresc să apară în contractul nostru, restul las la aprecierea Dvs., am văzut, vă ştiţi meseria. Aş vrea să văd totul ca pe o poveste, cum ar fi trebuit să-mi petrec ziua de naştere, în cazul în care nu ezitam să-mi întemeiez o familie, să am un băiat, poate sudent azi, o soţie nu neapărat frumoasă dar tandră, sunt din Ploieşti ,am dus dorul, şi singura dorinţă ar fi ca toată povestea zilei mele de naştere să se petreacă iarna, iubesc zăpada… ce ziceţi semnăm contractul?
– Mă provocaţi, domnule. Ciudat vis, mă incită , nimeni nu mi-a mai comandat aşa ceva, sper să-l împlinesc pentru Dvs.; batem palma, sper să fiţi mulţumit de serviciile noastre. Am un termen de 1o zile în contract, îl voi respecta, purced la treabă, ne vom vedea atunci. Şi încă odată: La mulţi ani!, indiferent când este ziua Dvs, urările sunt bine venite oricând !
…Şi aştern, aştern, aştern pe hârtie, ca şi zăpada comandată, visul pe care trebuie să-l împlinesc pentru dânsul, şi-apoi era atâta tristeţe in glasul său, n-aş fi putut să-l refuz…….

Aşa a început povestea, era într-o zi de 24 februarie !

       Simt patul cald, încerc să deschid ochii, îmi propusesem cu o zi înainte să nu merg la birou, să-mi iau o zi liberă, a fost o săptămână grea, of, şi zăpada asta, o iubesc dar parcă se întrece pe ea, mai dorm puţin. Adorm la loc, dar mă simt sărutat pe pleoape, pe ochi, nu este iertat nici lobul urechii, este aşa de bine, nu vreau să deschid încă ochii, dar scumpa mea insistă – trezeşte-te, este zece, uite micul dejun la pat! Mirosul cafelei învăluie camera, deschid un ochi şi celălat pe jumătate, privirea mea se îndrepta spre tavă: cafea, o cană mare, aşa cum îmi place, chifle cu miros de azimă cu puţin caşcaval ras, un pahar imens cu suc proaspăt şi pe deasupra o vază mică, o floricică şi mai mică, o violetă , o privesc şi întreb : „Oare ce am făcut să merit toate acestea, scumpa mea?”
– Nimic, este doar ziua ta – toate nimicurile la un loc este căminul nostru – La mulţi ani iubire! Surprizele au început, ziua la fel şi aşa ca o convingere primesc încă o sărutare.
– Iubire, sună telefonul, răspunde tu, te rog!
– Alo! Salut, bătrâne, îi zic, în receptor, fiul meu strigă „La mulţi ani, tată!” îţi doresc să fim împreună mereu, dar să nu te superi azi, nu pot să vin la voi, stai nu te necăji… tată, poţi să păstrezi un secret? Este dorinţa mamei, vrea ceva special de ziua ta, şi-apoi am crescut suficient. La mulţi ani!, tată. Ne vedem mâine! -Salut, bătrâne, ai grijă ce faci!
– Cine a fost? – Baiatul nu vine azi, îi spun, cu un nou regret. O privesc pe furiş, în colţul gurii are un zâmbet aşa, puţin complice şi îngână- „da, da, aşa a zis ?”
       Încerc să cobor din pat, alături se află un halat pufos, nou nouţ, ca cel din Cocolino, dar draga mea mă împinge uşor şi zice – „înapoi în pat, întoarce-te pe burtă! De ce?,intreb. Îmi răspunde copilăros… Mă gândeam să-ţi dau în dar, un voucher la o sală de masaj relaxant, m-am răzgândit. – Aşa că întoarce-te, am zis! M-am executat; mâinile ei alunecau uşor mângâindu-mi spatele, am simţit ulei cu parfum de mosc, mai mirosea a frezie, iar ea nu se oprea, spunându-mi – eşti încordat iubire, eşti obosit, munceşti prea mult; simţeam cum corpul meu devine aşa moale, pufos ca şi halatul de alături. Doream acum s-o întorc, s-o mângâi, să-i ating trupul frumos căţărat pe mine, dar brusc îmi zice – Coboară, gata, ţi-am pregătit baia!
    Îmi iau papucii, puţin dezamăgit şi intru în baie. Nu-mi credeam ochilor, în cada pe jumătate aburindă, pluteau petale de flori, am recunoscut şi violeta cea micuţă, apa mirosea a scorţişoară şi cuişoare. Întreb, de data asta în gând, visez, sunt treaz? Halatul alunecă, dau să intru cu un picior în apă, draga mea deschide uşa,o văd goală, cu acelaşi zâmbet complice şi mă întreabă: Iubire, de când nu am mai făcut baie împreună? Mă alătur, mă primeşti ? Ce a urmat este lesne de înţeles, toată oboseala trecuse, mă şterg, îmi pun halatul, a fost totul atât de firesc.
      Caut forma corpului meu, o găsesc şi intru iute în pat, dar scumpa mea apare:- Jos din pat, suntem pe fugă, avem o zi plină, nu avem timp de pierdut şi am o rugăminte, până ieşi din casă nu ai voie să intri în camera de zi, este tabu! Puţin contrariat, oare ce-mi pregăteşte? Doar lume nu, să-mi fi invitat prietenii la un restaurant? Nu mi-aş dori… Găsesc hainele pregătite, ţinută sport, măi să fie, mă gândesc, mă îmbrac, apare draga mea. Ţinută lejeră , pantofi sport. – Gata iubire? Coboară tu să încălzeşti maşina, voi veni imediat! Mă execut, aşa sunt eu, mă caracterizează cuminţenia.
      Soţia rămasă singură îşi spune – Am la dispoziţie 10 minute. Puţin, dar totul este pregătit din timp, repede înlocuiesc cearceafurile mototolite, deschid pachetul cumpărat ieri, mai admir odată şi aştern un cearceaf din mătase cu un imprimeu ca marea, puţin albastru, puţin verde, aşa cum sunt ochii lui şi o pată de culoare albă, aşa ca spuma mării când se sparge de mal. Presar pe pat petale de trandafiri, încerc să alcătuiesc o inimioară, deschid o sticluţă cu mirodenii aduse din China şi fug, nu are răbdare să aştepte, stai, am uitat de steluţe, le aplic acum. Urc în maşină, el mă întreabă: -Draga mea, de câteva zile văd jos în hol o cutie, m-am lovit de ea. De ce o ţinem acolo? Schimbă vorba, parcă nu mă aude.

Întreb: Iubito, încotro? Îmi răspunde cu acelaşi zâmbet pe care, de când s-a trezit, îl afişează – Oriunde, hai- hui, este ziua ta, ţi-o dăruiesc, este 24 februarie, ai împlinit 49 de ani, foloseşte-o la maxim, nu se mai întoarce vreodată! 
Pornesc, rulam încet, oricum este alunecuş, doar este iarnă, noroc că nu este ger, a apărut şi soarele, îmi vin în gând toate lucrurile pe care nu am avut timp în ultima vreme şi poate niciodată, oraşul meu nu-mi oferă prea multe alternatitve, nu operă, oare teatrul mai există? După restaurante nu mă omor,  poposim la Muzeul Ceasurilor, am mai fost o dată, dar sigur acolo timpul a rămas pe loc. Îmi amintesc ce mai văzusem, dar azi privesc totul cu alţi ochi, cu altă înţelegere a lucrurilor, esenţa timpului este aici, îmi place. După ce ne săturam, mulţumim custodelui, ne alegem altă ţintă, îmi doresc să ajung într-un parc, găsim ce ne-am dorit, alergăm ca nişte copii, ne batem cu zăpadă, alunecăm, ne ridicăm, iubita mea se îmbujorează, ne dăm jocului, un copil ne împrumută săniuţa spunând ” Nene, doar o dată ” Plutesc, plutim, îi mulţumesc în gând soţiei mele pentru alegerea făcută. Se lasă seara, iarna se întunecă devreme, îngheţaţi, încălziţi, nici nu mai stiu.
Bag cheia în contact şi pun aceeaşi întrebare: – Încontro, draga mea? 
– Acasă, iubire. Pornesc şi mă tot gândesc, asta să fi fost tot, oricum eu eram mulţumit. 
– Iubire, până parchezi tu, eu urc, da ne vedem sus !? 
Intru în casă, cutia din hol dispăruse, iar uşa camerei de zi era larg deschisă şi o aud de undeva – acum poţi să intri! Nu îndrăznesc imediat, totul era schimbat – mă aştepta un tratament regal, o cină romantică desprinsă  dintr-un film. Două sfeşnice argintii aprinse, o faţă de masă imaculată, farfurii albe cu margine argintie, tacâmuri pe care nu le mai văzusem, doar şerveţelele erau atât de roşii şi atât de sofisticat împachetate cu nişte inele cu pietricele, încât nu-ţi venea să le atingi, pe măsuţa de alături era un bol imens. Sigur fusese în cutia din hol, era jumătate cu apă, unde pluteau 49 de lumânărele în formă de crini, aprinse, se întrecuse pe ea, draga mea, eram emoţionat, zăresc un tortuleţ în formă de inimioară, iar nasul deja descoperise plăcinta cu brânză dulce cu multe stafide, aşa cum îmi place mie. Pe masă tot ce-mi plăcea mie, dar şi un platou cu brânzeturi franţuzeşti fine, boabe de struguri cu grijă alese, nuci caju. În timp ce admirăm priveliştea, apare doamna mea, într-o ţinută de seară, era năucitor de frumoasă, într-o mână avea o sticlă 
de şampanie, încerc să citesc: „Dom Perign…”, iar în alta, avea un platoaş, spunându-mi: -Serveşte dragul , sunt preparate afrodisiace   şi iar îşi afişează zâmbetul complice, atunci am ştiut că seara nu se va termina curând…. 
     Îi trag scaunul, aştept să se aşeze, simt nevoia să-i sărut mâna, o fac, citesc atâta tandreţe în ochii ei! Deschid şampania… bumb! – La mulţi ani, iubire! Servim din bucatele alese, o vreme tacem amândoi, doar ne privim, apoi draga mea se ridică, butonează ceva, îmi pune o floare la sacou, ştie că nu-mi place în costum, mă admiră, din cameră mă învăluie vocea lui Dan Bittman… „Să nu-mi iei niciodată dragostea…” iar vocea ei mă cheamă ,dansăm iubire? Nu am mai făcut-o de mult, te rog, se alintă, mă avânt în mrejele dansului… fiindcă atunci am să …. mor, îl aud pe Dan tot mai încet în timp ce o duc în braţe spre dormitorul nostru. Era cât pe aici să o scap din mâini, parcă o baghetă fermecată schimbase camera, sigur a fost zâna mea bună, am aşezat-o încet, scorţişoara îmi stârnea dorinţe, foşnetul mătăsii mă înnebunea, am dezbrăcat-o încet, ea zice -Stinge lumina iubire, sărută-mă; aud aşa ca un suspin, se alinta, se întinde, geme, iar sus pe tavan sclipeau steluţe, într-un târziu a adormit în braţele mele. 
O auzeam cum suspină încet în somn, o mai mângâi odată şi mă gândesc… 47 de ani, frumos, iar fiul nostru, am realizat… este bărbat, avem deja secrete şi ne-a păzit iubirea, a crescut, a înţeles, dar âaine vom fi trei la masă. Pe balansoarul nostru încap trei persoane şi cine ştie când vom fi bunici, vor încape mai mulţi. Deşi nu mă aude, îi spun şoptit: – Îţi multmesc, scumpa mea, atât îmi doream de ziua mea. 
-……. Bine aţi venit, Domnule…. cele 10 zile au expirat, mi-am respectat contractul, mulţumit ? Agenţia de vise v-a îndeplinit visul? 
– Da, când mă gândesc cât am pierdut în viaţă, sincer, toate acestea se puteau întâmpla vreodată şi aievea?
– Fireşte, Domnule. Orice este posibil în vise şi iubire. Sincer, încă nu aţi pierdut trenul, alergaţi, mai este timp! Viata este făcută să o trăieşti în doi, până şi ridurile sunt frumoase trăite în doi. 
Autor: Aura Ungureanu
– Revista Orizonturi Literare –

Lasă un răspuns