– Cioc, cioc! Bună ziua Doamnă! Sper că nu am greşit, pe uşă scrie S.R.L. Agenţie de vise împlinite!?
– Bună ziua, intraţi vă rog, se face curent, vântul acesta care nu ne slăbeşte de câteva zile, iar soarele arde, pârjoleşte până şi asfaltul, pofiţi, cu ce pot fi de folos ?
– Am răsfoit materialele publicitare, cataloagele cu activitatea firmei şi m-am hotărât să mă îndrept spre Dvs. ca unică speranţă de a-mi realiza un vis neîmplinit. Vedeţi doamnă, sunt un om singur, aşa am fost toată viaţa, nu mai sunt tânăr, gata… viaţa aproape a trecut pe lângă mine, nu am ştiut cum să o înhăţ, pierdeam mereu trenul…
– O clipă vă rog – o cafea, un ceai, sau poate un pahar cu apă ? Aşa, poftiţi, contiunuaţi vă rog, vă ascult!
– Putem încheia un contract; termenii îi stabilim de comun acord, dar vă las Dvs. libertatea mişcării în vederea realizării visului meu, plătesc oricât, aproape cu toată agoniseala dintr-o viaţă, oricum nu prea mai am ce face cu ea, v-am spus, sunt singur, doresc să-mi comand o zi de naştere, stiţi nimeni nu mi-a sărbătorit ziua, am crescut la orfelinat, din acte ştiu că azi este ziua mea, dar nu cred.
– La mulţi ani!
– Mulţumesc. Dacă vă angajaţi în această chestiune vă las doar câteva repere care doresc să apară în contractul nostru, restul las la aprecierea Dvs., am văzut, vă ştiţi meseria. Aş vrea să văd totul ca pe o poveste, cum ar fi trebuit să-mi petrec ziua de naştere, în cazul în care nu ezitam să-mi întemeiez o familie, să am un băiat, poate sudent azi, o soţie nu neapărat frumoasă dar tandră, sunt din Ploieşti ,am dus dorul, şi singura dorinţă ar fi ca toată povestea zilei mele de naştere să se petreacă iarna, iubesc zăpada… ce ziceţi semnăm contractul?
– Mă provocaţi, domnule. Ciudat vis, mă incită , nimeni nu mi-a mai comandat aşa ceva, sper să-l împlinesc pentru Dvs.; batem palma, sper să fiţi mulţumit de serviciile noastre. Am un termen de 1o zile în contract, îl voi respecta, purced la treabă, ne vom vedea atunci. Şi încă odată: La mulţi ani!, indiferent când este ziua Dvs, urările sunt bine venite oricând !
…Şi aştern, aştern, aştern pe hârtie, ca şi zăpada comandată, visul pe care trebuie să-l împlinesc pentru dânsul, şi-apoi era atâta tristeţe in glasul său, n-aş fi putut să-l refuz…….
Aşa a început povestea, era într-o zi de 24 februarie !
Simt patul cald, încerc să deschid ochii, îmi propusesem cu o zi înainte să nu merg la birou, să-mi iau o zi liberă, a fost o săptămână grea, of, şi zăpada asta, o iubesc dar parcă se întrece pe ea, mai dorm puţin. Adorm la loc, dar mă simt sărutat pe pleoape, pe ochi, nu este iertat nici lobul urechii, este aşa de bine, nu vreau să deschid încă ochii, dar scumpa mea insistă – trezeşte-te, este zece, uite micul dejun la pat! Mirosul cafelei învăluie camera, deschid un ochi şi celălat pe jumătate, privirea mea se îndrepta spre tavă: cafea, o cană mare, aşa cum îmi place, chifle cu miros de azimă cu puţin caşcaval ras, un pahar imens cu suc proaspăt şi pe deasupra o vază mică, o floricică şi mai mică, o violetă , o privesc şi întreb : „Oare ce am făcut să merit toate acestea, scumpa mea?”
– Nimic, este doar ziua ta – toate nimicurile la un loc este căminul nostru – La mulţi ani iubire! Surprizele au început, ziua la fel şi aşa ca o convingere primesc încă o sărutare.
– Iubire, sună telefonul, răspunde tu, te rog!
– Alo! Salut, bătrâne, îi zic, în receptor, fiul meu strigă „La mulţi ani, tată!” îţi doresc să fim împreună mereu, dar să nu te superi azi, nu pot să vin la voi, stai nu te necăji… tată, poţi să păstrezi un secret? Este dorinţa mamei, vrea ceva special de ziua ta, şi-apoi am crescut suficient. La mulţi ani!, tată. Ne vedem mâine! -Salut, bătrâne, ai grijă ce faci!
– Cine a fost? – Baiatul nu vine azi, îi spun, cu un nou regret. O privesc pe furiş, în colţul gurii are un zâmbet aşa, puţin complice şi îngână- „da, da, aşa a zis ?”
Încerc să cobor din pat, alături se află un halat pufos, nou nouţ, ca cel din Cocolino, dar draga mea mă împinge uşor şi zice – „înapoi în pat, întoarce-te pe burtă! De ce?,intreb. Îmi răspunde copilăros… Mă gândeam să-ţi dau în dar, un voucher la o sală de masaj relaxant, m-am răzgândit. – Aşa că întoarce-te, am zis! M-am executat; mâinile ei alunecau uşor mângâindu-mi spatele, am simţit ulei cu parfum de mosc, mai mirosea a frezie, iar ea nu se oprea, spunându-mi – eşti încordat iubire, eşti obosit, munceşti prea mult; simţeam cum corpul meu devine aşa moale, pufos ca şi halatul de alături. Doream acum s-o întorc, s-o mângâi, să-i ating trupul frumos căţărat pe mine, dar brusc îmi zice – Coboară, gata, ţi-am pregătit baia!
Îmi iau papucii, puţin dezamăgit şi intru în baie. Nu-mi credeam ochilor, în cada pe jumătate aburindă, pluteau petale de flori, am recunoscut şi violeta cea micuţă, apa mirosea a scorţişoară şi cuişoare. Întreb, de data asta în gând, visez, sunt treaz? Halatul alunecă, dau să intru cu un picior în apă, draga mea deschide uşa,o văd goală, cu acelaşi zâmbet complice şi mă întreabă: Iubire, de când nu am mai făcut baie împreună? Mă alătur, mă primeşti ? Ce a urmat este lesne de înţeles, toată oboseala trecuse, mă şterg, îmi pun halatul, a fost totul atât de firesc.
Caut forma corpului meu, o găsesc şi intru iute în pat, dar scumpa mea apare:- Jos din pat, suntem pe fugă, avem o zi plină, nu avem timp de pierdut şi am o rugăminte, până ieşi din casă nu ai voie să intri în camera de zi, este tabu! Puţin contrariat, oare ce-mi pregăteşte? Doar lume nu, să-mi fi invitat prietenii la un restaurant? Nu mi-aş dori… Găsesc hainele pregătite, ţinută sport, măi să fie, mă gândesc, mă îmbrac, apare draga mea. Ţinută lejeră , pantofi sport. – Gata iubire? Coboară tu să încălzeşti maşina, voi veni imediat! Mă execut, aşa sunt eu, mă caracterizează cuminţenia.
Soţia rămasă singură îşi spune – Am la dispoziţie 10 minute. Puţin, dar totul este pregătit din timp, repede înlocuiesc cearceafurile mototolite, deschid pachetul cumpărat ieri, mai admir odată şi aştern un cearceaf din mătase cu un imprimeu ca marea, puţin albastru, puţin verde, aşa cum sunt ochii lui şi o pată de culoare albă, aşa ca spuma mării când se sparge de mal. Presar pe pat petale de trandafiri, încerc să alcătuiesc o inimioară, deschid o sticluţă cu mirodenii aduse din China şi fug, nu are răbdare să aştepte, stai, am uitat de steluţe, le aplic acum. Urc în maşină, el mă întreabă: -Draga mea, de câteva zile văd jos în hol o cutie, m-am lovit de ea. De ce o ţinem acolo? Schimbă vorba, parcă nu mă aude.
