Soapte
Şi dacă visele ne mor
Te-ntreb: Unde se duc?
Din când în când, mai plânge-un nor,
Iar eu de inimă-l apuc
Şi îi şoptesc:
„Iubirea lui mă arde pe un rug!”
Şi dacă zilele ne dor
Te-ntreb: Durerea cine-o curmă?
Din când în când, un trist fior,
Străpunge noaptea cea din urmă;
Eu îi şoptesc:
„Peste-amintiri, acum, se las’ o brumă!”
Şi dacă azi, povestea noastră,
E doar un negru nor,
E semn că tu, în astă viaţă,
Nu ai simţit un cald fior.
Eu îţi şoptesc:
„În lumea asta ai jucat rolul de actor!”
De Anca Marinela Chisăr
