Lumea din vis
De Anca Marinela Chisăr
Pe toate le uit într-o seară,
Dispar ca un fum de ţigară-
Parfumuri ciudate, în negru pictate,
Ce plâng doar iubiri de o noapte.
Scânteia plăcerii m-aruncă-ntre perne,
Dar fulgerul minţii trădările-mi cerne.
Păcatul mă strigă şi-n horă gemând,
Se-nvârt doar năluci, blesteme-aruncând.
„Ghiceşte ţiganca, fecioara din stele!”
Îmi fură privirea al lor dans de iele.
„Nu sta, te petrece, aruncă arginţi,
Nu-ţi fă semnul crucii, azi uită de sfinţi!”
Şi baba descântă pervers din fuior,
Rosteşte o vrajă de-amor şi de dor,
Iar mărul luceşte în mâna zbârcită,
Flămând, trupul meu, ar vrea să-l înghită.
„O! Vin’ şi mă ia în lumea din vis,
Redă-mi nemurirea, m-aruncă-n abis!”
Când trupul meu vinde al Tău legământ,
Al meu suflet strigă: „Eu încă sunt sfânt!”
