Destin – de Voicu Geanina

Aprinde toate stelele din cer
Și fă lumină peste ape,
Aruncă-mi orizontul la picioare
Să-mi fie călăuză-n plină noapte.
Aș vrea să simt pe piele căldura stropilor de ploaie,
Răceala razelor de soare și chinul veșnicei iubiri.
Busola e pierdută-n simplitate,
Direcția spre capul mortului s-arate.
Mărturisiri zvâcnind sub ploape
M-aduc spre tine să mă-ndrăgostesc
Și tu zâmbești că ai știut mereu,
Gândind la visul meu prostesc.
Câteodată văd plăcere-n firul ierbii încolțit,
Câteodată prea multă durere că-mi vine să țip.
E parte din marele plan,
Să ardem cu toții în brațele stelelor,
Să pierdem memoria clipelor de cârpă,
Să spargem sticla din conturul formelor.

Lasă un răspuns