Am un trandafir într-un singur fir,Eram copil şi-l iubeam, mama ce copil!Uneori mă întreb de ce iubesc să mă înţep?După, brusc revin şi vreau să fiu tare, puternic, înţelept… Am un trandafir, în petale parfum şi culoareMă îndrăgostesc de el mereu că de ochii unei domnişoareŞi de ce oare uneori floarea se ofileşte?Când din ce …
În nimic am visat conturul unui tablou nespus schiţat în lumini plăpânde de bec spart ce-mi lumina un colţ al creierului psihedelic în care să plutesc pe nori de asfalt, să fiu un tren epileptic, un bombardament de culori ce-mi modelează aripi de metal până mă unesc cu infinitul negativ ca să mă gazific în …
Iubește-mă, dar nu oricum și nici oricând! Iubește-mă, atunci și-acum, cuvânt ori gând! Iubește-mă, picătură, de ploaie! Clădește-mă alb, din noroaie! Înghite-mă, univers concav și naște-mă iar, ,vers concav s Itotuși mor, oțel din firav! Mă iartă atunci, mă iartă și mâine! Mă iartă acum, mă sfarmă în lemn! Mă sfarmă din stânci, mă sfarmă …
Motto ”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” Și totuși mor firimitură cu firimitură, cu fiecare cuvânt nerostit, cu fiecare gând neșoptit. Cu fiecare vers nescris, cu fiecare vis stins, cu fiecare aripă frântă, cu fiecare privire mută… Și totuși mor puțin câte puțin, în fiecare clipă în care sufletu-mi e departe de tine, de mine, …
Învață-mi sufletul, să nu-ți mai ducă dorul, învață-mă, să uit de azi ce e amorul! Învață-mi gândul, să nu mă mai rănească, învață-mă uitarea tu inimă străină și albastră. Învață-mi visele, să se piardă în zare, învață-mă, să-mi înec tristețea-n valuri de soare! Învață-mi buzele, să-ndulcească-al meu plânset, învață-mă, să-ncrustez în lacrima-amară un zâmbet. Învață-mă …
Am suflet de roman şi de la distanţă cunoşti mersul Şi am cunoscut o româncă care şi-a urmat interesul E toamna, toamna inima mea şi voia soare Plouă, o caut cu privirea dar nu sunt zile cu soare Sunt un scriitor dement că majoritatea Şcoala mea nu m-a învăţat să iubesc creativitatea Plătesc şi păcate …
Jos,sub coastă de Voicu Geanina Pe drumul gloduros dintre bordeie Ajungi la cimitirul de sub coastă. Un drum lung,cu un “Hristos de tinichea”, Cu fântâni burduşite de năpastă. Sub poala dealului adăpostit, Blestemat şi părăsit, Stă cimitirul vechi şi nou sadea. În dreapta,cruci ofilite,buruieni, Morţii precipitaţi după război. Dar ce e jalnic e că Trupurile,fără …
Abia i se vede năsucul din fular Obrajii roşii,prichindel pierdut în munţi de nea A colindat şi pe la uşa mea Cu banii câştigaţi şi-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre îngheţate Până la primăvară, oamenii buni îi ascultă poveştile Seara nu cântă. Priveşte La lumina felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit …