Revelație – de Voicu Geanina

Te-am
întâlnit pe țărmul vieții,

întâmplam printre vapoare și pescăruși.
Mi-am
pus mâna în palma sorții
Și m-am
trezit cu tine dincolo de mii de uși.
Și-am
plâns.
Am smuls
din purpur lumina-n asfințit,
Să-ți
fac doar ție cunună de iluzii,
Dar n-am
știut că-n tumult mi-e sortit
Să mă
înec în sunete ca surzii.
Și-am
plâns.
Am pus
deoparte glasul de himere,
Crezând
că tu ești demon păcătos
Urcat
pe-o scară printre stele,
Căzut
apoi ca muritor în jos.
Și-am
plâns.
Și-am
plâns prefăcut o clipă în oglindă,
Văzând
un înger cu un demon.
Ai aripi
albe care să surprindă
Căderea
unui negru domn.
Și-am
râs.

Lasă un răspuns