A mai trecut un an si ninge peste noi
Cu vremuri vechi apuse în clepsidră
Și ne-am trezit stingheri si singuri într-o joi
În ale timpului tentacule de hidră.
Cu resemnare-n suflet, în iris și-n artere
Privim tabloul magic al infinitului etern
Ce se așterne-n grabă c-o dulce adiere
Pe umerii Pământului, un simplu subaltern.
Noi, fire de nisip pe pleoapa vieții
Ne amăgim cu praf de stele–n gol
Cum noaptea moare-n geana dimineții
Ne stingem tristi, actori fără de rol.
