Psalm culinar – Marian Hotca

în fiecare seară
nășteam o mămăligă
din cucuruzul
dulce ca o nectarină
iar mâța
coleșerul sta să-ți lingă
crezând că-i blat
zemos de savarină
ah! astralii aburi
de tocană pârgălită
răstoarnă sfinții
din fadele icoane
când sosul tău de
ceapă îl savuram cu pită
laptele de capră
se țârcotea-n bidoane
și-un sfânt sătul
de postul strămoșesc
s-a așezat la
masă lăsându-și ocinașul
mâncând cu noi
ospățul atât de omenesc
pe sobă acum
psalmodia rântașul
preacuvioasă oală
ce cădelnițezi bucate
mai sfântă și
curată ca Ierusalimul
în tine eu
fiert-am păcate…
de-s pur, sătul
și roșu ca rubinul
în sudoare
frunții mele izvorât-a chiar mirul
prin laboșe
sublime mâncarea fluiera
iar vinul și-a
desfăcut un pic clondirul
și-n gura
sfântului el se tot mulgea
tot raiul lumii
petrece în bucătărie
la blidul meu
sosit-au preacinstite
iar Dumnezeu și
Sf. Petru trăgeau câte-o tărie
eu cu Maria Sfântă
le preparam clătite

Lasă un răspuns