Cerul se deschide spre apus, Bolţile-s tivite cu pelin.
Cad luceferi la polul opus,
Se-neacă harbujii in vin.
Plutesc printre stele cărări
şi mieii de-argint le tot pasc.
Se zbuciumă pietrele-n mări,
Se clatină muguri şi nasc.
Pierdut în zenit si uitare
un suflet se zbate incert.
Rănit de iubire,
Mâhnit de visare,
Destinul e crud, dar e cert.
Cu sânii umezi, tâmplele coapte,
Fierb apele în mătcile lor.
Un greier mi-a spus ca ieri noapte
s-a sinucis un cocor.
