Se spune ca dincolo de orice lucru sta ascuns esteticul. Inainte de ne apuca sa construim ceva, prima intrebare care ar trebui sa fie in mintea noastra este: „Daca nu-mi va place?”. Nu trebuie sa placa, neaparat, celor din jur, ci sa ne placa noua,
In dorinta de a face totul cat mai estetic, de multe ori uitam esentialul si anume: calitatea materialului. La balustrade suntem obisnuiti sa vedem acele tije din aluminiu, atat de obisnuite si atat de comune, incat suntem tentati sa montam acelasi lucru doar ca sa fim „in randul lumii”. De ce nu se zbate nimeni sa fie diferit?
A fi diferit inseamna a fi unic si nu este nimic rau in asta. De curand mi-a fost dat sa vad usi cu manere de sticla si tije din acelasi material. In fata uzurii de zi cu zi, conform unui studiu, manerele din sticla sunt mai durabile decat cele din aluminiu, insa putini stiu asta sau se indoiesc de aceasta informatie.
Manerele din sticla pot sustine o greutate de aproape doua ori mai mare decat cele din aluminiu. Obisnuinta isi spune cuvantul sau comoditatea de a cauta solutii pentru a obtine un rezultat deosebit la final.
Durata lucrarilor depinde si de alegererile noastre. Este o munca mai migaloasa, necesita mai multa atentie, dar efortul este unul bine meritat. Trecerea mainii pe balustrada din sticla sau deschiderea usii se va transforma intr-o adevarata placere. Ca sa te ajut sa-ti imaginezi senzatia: Ai folie de sticla la telefon? Daca da, atunci senzatia de glisare pe ecranul telefonului este aceeasi cu senzatia de coborare a mainii pe suprafata balustradei sau a miscarii de apasare a manerului usii de la intrare. O alta bila alba pe care o au acestea este faptul ca se curata mai usor decat alte suprafete, folosind doar o carpa moale si putin detergent, fara sa lase urme.
Cei care au observat diferenta au adoptat acest stil in locuintele lor. Au stiut ce este mai bine pentru ei si musafirii lor. Totul devine mai placut din punct de vedere estetic, dar si la atingere. De ce sa nu faci ceva care o sa placa tututor cand ai aceasta oportunitate?
Comments
De prin Ardeal
Nu mi-e dor
de prin Ardeal
căci eu sunt
aici real
și-s
cu ochii în izvoare
chiar din Cluj
în depărtare
privesc iată
în neștire
de tresar
în amintire
până hăt
la Ogrădeasa
c-au uitat
ciorângii leasa
s-o mai pună
la colibă
în Ardeal
plouă lumina
bate vântul
din fântână
ființa ta
să mai rămână
și la umbră
la izvoare
apa
cea răcoritoare
iar
putere să îți dea
căci Ardealu-i
țara mea
16 -02-2016 Cluj
19.Ogrădeasa
Ogrădeasa e taina pășunii pe unde oile-ți aduni peste fire de iarbă , pe mușchi și priviri , până în umbră , când pașii îți zboară în ochii oilor , pe muchiile firului de iarbă .
Ogrădeasa e mersul prin iarbă în frunte la turmă când soarele arde și vara toridă fruntea îți moaie cu gândul la oi , cu gândul la turmă , printre ele să te strecori , până la apă să le conduci , ca toate în voie să beie , așa cum doresc.
Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa sentinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și astăzi apa o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini .
Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută de oi pe muchia timpului până în soare apune , până în umbră , mioarele toate sătule să fie ca lapte.
De departe , în fruntea turmei de ești , Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi .
Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum turma o paște . Pașii-ți aleargă , și ochii-ți spre Măgură fug , până-n sprânceana dealului .
Mi-aduc aminte cum am pus pe firul apei ce vine printre Zgleamăn și Ogrădeasa un halău din floarea soarelui , făcând apa prin el să se scurgă ,și apoi să cadă de la înălțime în locul pe unde trecea .
Pe la Ogrădeasa mi-am păscut oile , acolo am fost și eu un păstor cu anii puțini , căci eu doar un copil turma-o pășteam și o hrăneam până înspre Halauă, pe Imașul din Jos .
Acolo era un păr la umbra căruia poposeam uneori cu turma , cu oile mele .
Pe acolo , păstoru e-n față la turmă , și oile cu grijă îi pasc pân la picioare, auzindu-le suflul și pașii. Ogrădeasa e cântecul oii ce vine-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea .
Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata cea plină ce ochi-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci .
La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește .
Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare .
Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i fură .
Cântecul ierbii pe mugurii zilei când turma-i aproape cu sete s-o pască . e Ogrădaeasa în floare de raze , când soarele arde de sus , cu mii de raze mângâindu-ne ochii , iar pașii te duc pe firele ierbii , cu umbra cusuți.
Cântarea oilor pe măgura întoarsă a zilei , și nu pe a Vadului ,aici doar se cântă, la Ogrădeasa-n pășune când oile vin până la tufe la umbră să pască, să răsufle puțin .
Ogrădeasa ochii ți-i plimbă sub aripi de vânt, până pe aripa zilei , ce-ți cântă și mersul și pașii ,
când ciocârlia spre cer se înalță , spre soare cântând cântarea pășunii , a zborului său în vara cea caldă cu raze țesută , în melodia ce-ți umple auzul , pe alte tărâmuri parcă fiind , pe alte meleaguri de vise . Visul curat când oile-și cântă cântarea ,cântarea ierbii , iar vântul răzbate până în umbră pașii pe ploaie , pe firele ierbii luându-te-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit .
Fântâna timpului
S-au rupt
țâțânile timpului
cu stăvilare
cu tot
pe trotuare-n oraș
în intersecții
pe străzi
prin piețe
cuvintele
orfane în zbor
lăsau urme roșii
tăcerea
oricum era lipsă
râpi răsturnate
într-un vacarm de strigăte
azvârlite-n balcon
uimirea
rătăcește pe stradă
erupe
la doar vreo câțiva pași
vrem libertate
jos dictatura
și picurii roșii
s-au desprins de pe zid
până-n țărână
lumânări
jerbe de flori
martiri și eroi
în orașul de pe Someș
21-05 -2014 Cluj—Napoca
ARDEALUL-Bijuteria Romaniei
Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti
Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor
Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor
Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal
România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare
Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi
Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere
Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape
Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu azi la vedere
Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca
piaţa unirii- cluj—napoca
o fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc
sub ploaia de gloanţe
şi râuri de sânge
din optzeci şi nouă
mărturia-i
pe trotuar
stâlpi împuşcaţi
şi clipele taină
aici se depun
în mersul istoriei
stâlpi împuşcaţi
matei corvin
memorandumului
lupoaica
un arc de triumf
până-n avram iancu
cuvinte
scrise cu sânge
în oraşul de pe someş
fiecare privire
fiecare pas
aici e o floare depusă
pe monumentul acesta
de paşi şi cuvinte
de picuri şi ochi
daci şi romani
cluj—napoca
numit
cumpănă
taină şi dor
izvoare şi stele
nesăţioase fântâni
în mersul pe mâini
până pe trotuar
la stâlpi împuşcaţi
roata istoriei
actuală
pe internet
alături
tribuna
uniunea scriitorilor
şi-un râu de maşini
spre teatrul naţional
şi mărăşti
te surprinde
zborul în timp
şi umbra pe muchie
râsu-n ziare
lumina din ochi
şi apa în salturi
ţâşnind din fântâni
înspre diverta
din ochi
din ochi şi priviri
oraşul acesta-i zidit
şi versuri
mersul în timp
arteziene fântâni
2 aprilie 2013 Cluj—Napoca
Vă mulțumesc pentru oferta pe care mi-ați dăruit-o pentru publicarea scrierilor mele , însă vă rog frumos să-mi transmiteți informații cu valoarea literară a celor publicate , aceste scrieri au o valoare literară autentică ?
Vă rog Mult de tot !
Vă mulțumesc pentru oferta pe care mi-ați dăruit-o pentru publicarea scrierilor mele , însă vă rog frumos să-mi transmiteți informații cu valoarea literară a celor publicate , aceste scrieri au o valoare literară autentică ?
Vă rog Mult de tot !
piaţa unirii- cluj—napoca
o fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc
sub ploaia de gloanţe
şi râuri de sânge
din optzeci şi nouă
mărturia-i
pe trotuar
stâlpi împuşcaţi
şi clipele taină
aici se depun
în mersul istoriei
stâlpi împuşcaţi
matei corvin
memorandumului
lupoaica
un arc de triumf
până-n avram iancu
cuvinte
scrise cu sânge
în oraşul de pe someş
fiecare privire
fiecare pas
aici e o floare depusă
pe monumentul acesta
de paşi şi cuvinte
de picuri şi ochi
daci şi romani
cluj—napoca
numit
cumpănă
taină şi dor
izvoare şi stele
nesăţioase fântâni
în mersul pe mâini
până pe trotuar
la stâlpi împuşcaţi
roata istoriei
actuală
pe internet
alături
tribuna
uniunea scriitorilor
şi-un râu de maşini
spre teatrul naţional
şi mărăşti
te surprinde
zborul în timp
şi umbra pe muchie
râsu-n ziare
lumina din ochi
şi apa în salturi
ţâşnind din fântâni
înspre diverta
din ochi
din ochi şi priviri
oraşul acesta-i zidit
şi versuri
mersul în timp
arteziene fântâni
2 aprilie 2013 Cluj—Napoca
ARDEALUL-Bijuteria Romaniei
Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti
Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor
Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor
Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal
România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare
Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi
Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere
Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape
Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu azi la vedere
Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca
De prin Ardeal
Nu mi-e dor
de prin Ardeal
căci eu sunt
aici real
și-s
cu ochii în izvoare
chiar din Cluj
în depărtare
privesc iată
în neștire
de tresar
în amintire
până hăt
la Ogrădeasa
c-au uitat
ciorângii leasa
s-o mai pună
la colibă
în Ardeal
plouă lumina
bate vântul
din fântână
ființa ta
să mai rămână
și la umbră
la izvoare
apa
cea răcoritoare
iar
putere să îți dea
căci Ardealu-i
țara mea
16 -02-2016 Cluj