Într-un sat dintre păduri
Era o casă ca-n povești,
Cu grădină și cerdac,
Cum în viață nu-ntâlnești.
Un om bun de ea-ngrijea
Ziua, noaptea, dimineața
Doar un câine îi lipsea
Ca puțin să-i schimbe viața.
Căci doar Barbu era singur
În a sa gospodărie,
Numai gându-l mângâia
Când muncea cu drag în vie.
Într-o zi, în miez de vară,
La portiță-a apărut
Cățelușul- o comoară,
Ce de Barbu-a fost crescut.
Părea ghem de lână albă
Cu ochi negri lucitori,
Cu drag Barbu îl privește
Și îl trec adânc fiori.
Și l-a botezat Lipan,
Mereu l-a îngrijit cu drag
Dorul i-a mai alinat
Când vioi sărea în prag .
Anii iute au trecut,
Și Barbu-a-mbătrânit acut,
Lipan mare s-a făcut,
Era un câine de temut.
Dar azi lipsi bătrânul
Din curte să îl hrănească,
Lipan căuta stăpânul
Prin ograda țărănească.
Și Lipanu a lătrat
Atunci chemându-l pe stăpân,
Dar degeaba l-a chemat,
Tot nu venea bietul bătrân.
Iar câinele a plecat
Alergând în goană mare,
Pe la porți el a lătrat
Ca s-aducă ajutoare.
-Păi Lipanu m-a adus,
El m-a chemat către tine,
Azi l-a poartă l-am văzut,
Lătra speriat la mine.
-Deci Lipanu te-a chemat!
Eu, în sfârșit, am înțeles
Un prieten m-a salvat
Fără-a avea un interes.
Doctorul l-a consultat
Făcând cele necesare,
Pe Barbu l-a vindecat
Și l-a pus iar pe picioare.
În ogradă când ieși,
Mai zdravăn ca niciodată,
Cu Lipanu el vorbi,
Lăudându-l totodată:
-Deși am trăit o viață
Și multe am cunoscut,
Nu aș fi crezut vreodată
Că poți face-atât de mult.
Ai simțit că nu mi-e bine
Și o boală m-a răpus,
Și-ai plecat tu, dragă câine,
Și pe doctor l-ai adus.
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Pentru fapta-ți de onoare,
Cu drag am să te-ngrijesc,
Ești o bucurie mare.
Eu nici om n-am întâlnit
Să fie așa ca tine,
Mă bucur că te-am găsit,
Valorezi mult pentru mine.
Ani de-a rândul ai păzit
Întreaga gospodărie,
Cu mult drag te-am îngrijit
Când lătrai cu bucurie.
Însă-acum m-ai răsplătit
Tu viața, iată, mi-ai salvat,
Dragă câine mult iubit,
Ești un prieten devotat!
Cum l-a mângâiat stăpânul
Câinele s-a bucurat,
Și-l privi în ochi bătrânul,
Iar Lipanu a lătrat.
Și-au trăit în continuare
La căsuța ca-n povești
Într-o armonie mare
Cum în viață nu trăiești.
