Sunet de calitate, voce WOW, prezenţa scenică de invidiat, piesă underground şi videoclip genial din toate punctele de vedere. Prin intermediul Youtube-ului am descoperit-o şi am remarcat-o prin piesele ‘’Princeless’’ şi “MC Killa” în colaborare cu Subsemnatu’. Despre cine este vorba?
Bună, „Undercover” şi-ţi mulţumim că ne-ai acceptat invitaţia de a acorda un interviu pentru revista Orizonturi Literare. Te rog să te prezinţi şi să ne spui câteva lucruri despre tine.
Bună şi vă mulţumesc şi eu pentru invitaţie. Puteţi trece la inventar faptul că acesta este primul interviu pe care îl acord şi mă simt onorată să îmi fac “debutul” în paginile acestei reviste.
De când te-ai apucat de muzică şi ce gen de muzică faci?
Prima piesă cred că am scris-o prin clasa a 6-a… Era o chestie foarte pop-dance, cum era trend-ul la vremea aceea.
Rep-ul l-am descoperit cam în aceeaşi perioadă. Fratele meu fiind mai degrabă prins de gen, mă trezeam destul de des pe Manau, Run DMC, NWA, Cypress Hill, Mafia, La Familia sau ce se difuza pe MTV, MCM şi Atomic pe atunci. Încet – încet, a început să-mi atragă atenţia şi, pe măsură ce descopeream noi piese şi trupe, îmi plăcea din ce în ce mai mult.
Anii au trecut şi am început să cunosc oameni care făceau deja hip-hop. Mişcarea era în plină dezvoltare: după-amiaza mergeam la evenimente pentru tinere talente în Twice, Underworld şi Club A, iar seara Hades-ul organiza concerte în Griffin’s, Fire sau B52.
Văzându-i pe foarte mulţi că îşi iau inima în dinţi şi se urcă pe scenă să spună ce au mai scris sau să dea freestyle, am început să-mi doresc să fac şi eu asta. În fond, din faţa scenei pare uşor când îi vezi pe alţii.
Aşa că din 2004 am început să scriu şi să caut beat-uri hip-hop. În 2005 am făcut trupa Memento cu Pop, o colegă din liceu pasionată şi ea de rep. În 2006 intră şi Sleek în trupa şi după câteva live-uri mi-a fost clar că eu asta vroiam să fac şi că trebuia să “sun” cel puţin la fel de bine ca “cei mari”.
Cu timpul, am avut ocazia să lucrez cu mulţi dintre oamenii cărora le învăţasem albumele pe de rost, atunci când eram mică. Unii m-au îndemnat să mă orientez şi către alte genuri de muzică şi să nu mă limitez doar la boom bap rap-ul care îmi plăcea mie atunci.
Când m-am hotărât eu serios să scot un album, mi-am rememorat toate dăţile în care am ascultat o piesă şi m-a făcut să zic “când o să fiu mare, vreau să fac şi eu una d-asta!” şi am început să caut beat-uri… La final, m-am ales cu o varietate de producţii: de la clasice la west coast, trap sau dark şi de la R’n’B la jazzy. Am scris pe tot ce m-a inspirat, iar rezultatul sună cel puţin interesant.
Ca o concluzie, aş putea spune că… îmi place muzica, dar iubesc hip-hop-ul!
Ce-ai întâmpinat de-a lungul timpului în drumul tău de “MC în devenire”?
Ostilitate din partea unor necunoscuţi, curiozitate din partea multor cunoscuţi. Am întâlnit mulţi oameni frumoşi, oameni tari, oameni care nu sunt ceea ce par sau şi-au uitat direcţia. Unii m-au ignorat, alţii m-au ajutat. Fragmente şi întâmplări din viaţa mea am pus în piese, aşa că mai bine aflaţi de acolo mai multe.
Cum ţi-ai ales numele de scenă? Ce înseamnă cu adevărat?
Pe vremea Memento, când scoteam o piesă sau aveam câte o cântare, lumea nu se aştepta să fie şi o fată (respectiv două) pe scenă, iar reacţia oamenilor mi se părea foarte tare de fiecare dată. Ăsta a fost elementul-cheie care m-a făcut să propun numele de ”Undercover” pentru albumul de debut. Trupa nu a mai continuat, eu mi-am ars-o solo o perioadă, apoi m-am angajat şi nu am mai avut timp să-i dedic hip-hop-ului decât ca ascultătoare.
Legătura cu anturajele de rep am păstrat-o totuşi, am adunat experienţe, am cunoscut mulţi oameni pe care îi admiram şi am încercat să învăţ de la fiecare câte ceva, am “studiat hip-hop-ul ca pe o disciplină militară”, acasă şi în club. Multe din impresiile pe care cei din jur mi le lăsau se conturau în versuri în capul meu. La îndemnul colegilor din CGR m-am reapucat de scris şi înregistrat, dar vroiam să mă reinventez. Dacă tot aveam de gând să mă întorc, măcar să o fac ca la carte. M-am gândit că îmi trebuie un nume nou, care să mă definească. Uitându-mă în jur, prea puţini ştiau că (şi) eu cânt rep şi m-am simţit ca un “repăr sub acoperire”. Şi pe forumul Hades mi-o ardeam de ceva vreme cu user-ul “Undercover”, aşa că m-am decis să-l păstrez oficial.
Care a fost prima piesă scoasă? Când ţi-ai semnat debutul în muzică şi ce părere ai acum despre debutul tău?
Prima piesă am tras-o la Gabi Mitran, eram în Memento, formulă duo. Se numea “Pentru început” şi era pe instrumentalul lui X-Zibit,“The Foundation”. Acum râd când o ascult.
Prima piesă scoasă a fost Cruciada – “Pun Punct”. A fost tare pentru debut. Şi la ea râd când îi mai dau play.
Mi-a plăcut în mod deosebit colaborarea ta cu Subsemnatu. Te rog să-mi spui, unde a fost filmat videoclipul şi cum ai ajuns să colaborezi cu Subsemnatu’?
Clipul a fost filmat în parcarea Bibliotecii Naţionale şi în fostul club Underworld (de dragul debutului meu live), actualmente restaurantul Crama Templierilor.
Cu Subsemnatu mă ştiu de pe vremea Explicit-ului. Cu el şi cu Icsu mă înţelegeam foarte bine de când eram în liceu, eu fiind fascinată de faptul că avea în calculator zeci de albume întregi de rep foarte tari.
Apoi, a plecat în Olanda câţiva ani şi, cam în aceeaşi perioada în care eu mă apucam de material, se întorcea şi el în ţară şi reluam legăturile. Iniţial, am luat nişte beat-uri pentru album, apoi, într-o dimineaţă, la o cafea, am dat peste beat-ul de la “MC Killa” şi am început să cântăm, la caterincă, pe el. Mie mi-a plăcut, oricum căutam un trap să văd cum aş suna pe el, aşa că l-am luat acasă.
După ce am scris şi am tras o schiţă, i-am propus lui Subsemnatu să facem piesa împreună, mai ales că era producţia lui şi avea libertate de “joacă”. I-a plăcut ideea, ne-am pus pe treabă şi rezultatul îl ştiţi deja.
Câte piese ai scoase până-n prezent şi ce ne pregăteşti pentru acest an?
Sub numele de Undercover sunt aproximativ 8 piese. Înainte de asta, mai sunt cam încă pe atâtea.
Anul acesta voi lansa albumul de debut – “Libertate”, 2 clipuri noi, colaborări diverse şi… încă mai e timp de proiecte noi.
Ce mesaj au piesele tale? Câţi dintre noi ascultă o piesă şi câţi o înţeleg cu adevărat?
Mesajul variază de la subiecte de stradă, sociale, la dragoste sau tipologii umane cu defectele lor.
Nivelul de înţelegere variază în funcţie de atenţia pe care o acordă fiecare pieselor atunci când le ascultă, starea de spirit şi experienţele anterioare asemănătoare cu subiectele tratate. Aşa că nu pot decât să sper că o să ajung la urechile ascultătorilor cu piesele potrivite, la momentul potrivit.
Unde te pot găsi oamenii şi unde îţi pot asculta piesele?
Un mesaj pentru cei care citesc acest interviu.
Uneori, visele chiar devin realitate. Păstrați-vă speranţa şi credința! Doamne ajută!
Photo Credits: Cristina Bobe
https://www.facebook.com/CristinaBobePhotography
Andreea a scos o noua piesa care se numeste „Fals” si se gaseste pe albumul de debut al artistei. Va invitam sa o ascultati: