O cheamă Bianca şi a câştigat competiţia Spring SuperBlog 2014. Cunoscută pe internet sub pseudonimul “Pinky Rainbow”, a reuşit prin articolele scrise pe blogul ei, http://tulips-and-sparkles.blogspot.com/ să impresioneze juriile şi să ocupe locul 1 în competiţie. Trofeul a ajuns în mâinile ei şi imediat a sosit şi fotografia pe facebook. Astăzi o avem invitată în cadrul revistei să ne vorbească puţin despre experienţa sa în SuperBlog.
Numele tău este Bianca – Alexandra Bîzîiac dar de unde “Pinky Rainbow”? Cum de ai ajuns sa fii cunoscuta sub acest pseudonim?
Acest pseudonim îl am de la 16 ani, când mi-am făcut ID-ul de Messenger, cel pe care îl folosesc și acum. Pe vremea aceea nu m-am gândit prea mult la asocierea ”pinky – rainbow”, ci am mers pe intuiție. Știam că mi se potrivește, însă nu credeam că toată lumea va ajunge să îmi spună Pinky.
De când ai început să scrii? A fost scrisul prima ta dragoste?
Da, aș putea spune că scrisul a fost prima mea dragoste.În timpul liceului începusem să scriu o carte, voiam să o public la 18 ani, dar, ulterior, m-am axat pe alte lucruri, cum ar fi învățatul pentru Bacalaureat sau ieșitul cu prietenii. Urmările nu au întârziat să apară, întrucât mi-am lăsat baltă visul.
Când ţi-ai deschis blogul şi cum ţi-ai ales numele?
Mi-am făcut blogul pe 11 septembrie 2013, adică îl am de 7 luni și ceva. Numele l-am ales după mult timp de gândire, după multe idei proaste.Deși nu eram convinsă că ar fi un titlu potrivit, am ales ”Tulips and Sparkles”. Credeam că voi abandona ideea de a-mi face blog, mai ales din cauză că mă blocasem din start. Așa că am rămas la Tulips (nu sunt florile mele preferate, dar sunt superbe) and Sparkles (cui nu îi plac luminițele colorate?).
Ce fel de articole putem găsi pe blogul tău? Blogul este un jurnal sau a trecut de mult timp această barieră?
Înainte să-mi schimb tema, la header scria ”Jurnalul unei fete roz”. Acum nu mai scrie acest lucru, însă un jurnal…încă este, chiar dacă 80% din materialul de pe blog este produsul imaginației mele, nu realitatea. Acolo puteți găsi tot felul de articole: de la povești, poezii, posturi legate de beauty, până la advertoriale.
De cât timp participi la SuperBlog? Ce te determină să participi la SuperBlog?
La SuperBlog am participat două ediții. Ceea ce m-a determinat să particip a doua oară a fost, în mare măsură, atmosfera din grupul de pe Facebook. Am legat foarte multe prietenii în toamnă și, devenind o familie superblogosferică, această competiție nu s-a bazat pe lupte crâncene, ci ne-am respectat unul pe celălalt, fiind o reală plăcere să scriem advertoriale timp de două luni. În primăvară, atmosfera de pe grup a fost mai tensionată, dar, chiar și așa, ediția aceasta a fost un fel de shaworma cu de toate. Fericire, nervi, comentarii acide, acuzații, rejurizări, multe premii, o Gală frumoasă, prieteni revăzuți, prieteni abia cunoscuți în realitate, emoții – toate au făcut deliciul superbloggerilor. Sinceră să fiu, te determină să te înscrii de nenumărate ori la competiția SuperBlog, atât prietenia celorlalți participanţi, cât și orgoliul, fiindcă îți dorești să te întreci pe tine însuți / însăți, vrei ca data viitoare să fii mai sus în clasament. De asemenea, nici premiile nu sunt de neglijat. Nici de data aceasta nu am participat pentru premii, ci pentru a ajunge pe primul loc.
Ce înseamnă SuperBlog pentru tine? De ce experienţe ai avut parte pe parcursul competiţiei SuperBlog?
Pentru mine, SuperBlog a reprezentat o rampă de lansare, în primul rând. Am ajuns să fiu mai cunoscută, chiar dacă anul trecut nu am ocupat un loc fruntaș în clasament. Bineînțeles, câștigând Spring-ul, am ajuns să mă bucur de atenția mai multor oameni. Pe parcursul competiției SuperBlog am avut parte de nenumărate experiențe frumoase, de extrem de multe emoții, de nopți pierdute în căutarea ideilor geniale, dar și de recompense sufletești.
Ai fost nemulţumită de vreo notă? Te-ai gândit vreodată să renunţi?
Am fost nemulțumită de mai multe note, însă nu am vrut să renunț. Mi-am propus să lupt, să scriu articolele la timp și să îmi pun latura creativă la treabă, pentru a ajunge cât mai sus. Notele mici m-au ambiționat, de fapt.
Ce este greu în SuperBlog? Cum ai reuşit să treci peste momentele de ne-inspiraţie sau nu ai avut niciodată momente de lipsă de inspiraţie?
Totul este greu în SuperBlog. Te ajunge oboseala, dar probele vin în continuare, nu stau în loc pentru cineva. Recunosc, am avut destule momente de neinspirație, iar apoi alegeam să scriu cu puțin timp înainte de deadline. Stresul ultimelor ore mă ajuta să pun pe foaia virtuală atât ideile bune, cât și pe acelea proaste, dar învelite într-un ambalaj cât de cât drăguț.
Povesteşte-ne cum a fost momentul în care ai aflat că ai câştigat competiţia SuperBlog?
În ziua cea mare eram foarte ocupată. Curățenia de primăvară îmi acaparase timpul liber, neputând aștepta ultima notă cu Facebook-ul în față. Dar, prietena mea, Alina Gheorghe, mi-a trimis mesaj, spunându-mi că vin notele și că am urcat, din nou, pe primul loc. Abia atunci au început adevăratele emoții, deoarece stăteam cu grijă din cauză că între primele două locuri era o diferență de treipuncte. Orice s-ar fi putut întâmpla. Norocul meu a fost că am rămas acolo, în fruntea clasamentului. Am fost extraordinar de fericită și de mândră. Încă sunt.
Ce sfaturi dai celor care tânjesc să ajungă pe locul 1? Care este reţeta succesului?
Cred că rețeta succesului constă în multă creativitate, originalitate și răbdare. Nu e ușor să scrii atât de des, mai ales la comandă. Important e să îți dorești să câștigi, să te lupți, să dai tot ce ai mai bun. Însă un potențial câștigător nu trebuie să calce pe cadavre. Respectul pentru ceilalți superbloggeri este un must-have! Toți scriu bine, toți se zbat, iar aceste lucruri sunt de apreciat. Deși clasamentul arată într-un fel, până la urmă, suntem egali. Problema e că există un singur loc I, iar acesta nu poate fi al tuturor. Nu de alta, dar se dărâmă podiumul din cauza greutății!
În cele din urmă, aș vrea să spun că este esențial să concurezi cu tine însuți / însăți, nu cu ceilalți. Trebuie să îți întreci propriile așteptări, fără să te uiți în curtea vecinului.
„Nu am de gând să mai particip la SuperBlog, dar îmi voi susține colegii în continuare!”
După câştigarea Spring SuperBlog 2014, ne vom aştepta la un alt fel de conţinut pe blogul tău sau ne serveşti cu aceleaşi articole frumoase şi de calitate?