Doi pantofi şi-o domnişoară – de Beatrice Al-Badi

Doi pantofi şi-o domnişoară,

Într-o vară,într-o seară
Se plimbau fără idee
Pe-o prea uitată alee,
Făr’ a sti cu ce durere
Îşi vorbesc trei bănci din faţă.

Zece flori,nu ştiu de care,
Nouă mici,una mai mare
Tot privesc nedumerite
La pantofii domnişoarei
Ce plimbau de colo-colo
Trei culori nefericite.

Domnişoara le priveşte-le-ar uda
Şi le-ar şi creşte
Dar pantofii nu o lasă
Căci e lung drumul spre casă,
Şi nici plasă nu mai are
Că i-ar da jos din picioare…
Doi pantofii şi-o domnişoară,
Într-o vară,intr-o seară…

Lasă un răspuns