Aspirație – de Alexandra Mihalache

Fă-mă, Doamne, râu de stele
În păduri, spre răsărit
Și din gândurile mele
Câmp de floare împletit.

Fă-mă, Doamne, râu de vise
Între stânci să odihnesc
Și în nopțile aprinse
Doar prin Tine să trăiesc.

Fă-mă, Doamne, râu de aur
Sub Soare să mă așez
În Lumini al Tău tezaur
Veșnic să-l îmbrățișez.

Fă-mă, Doamne, râu de lacrimi
Care trece spumegând
La hotarul dintre patimi
Sa renasc apoi, urcând.

Fă-mă , Doamne, râul vieții
Care curge infinit
Și în vălul dimineții
Să fiu timp nedefinit.

Lasă un răspuns