MEMENTO MORI Du-mă, fericire, între buzele tale și lasă-mi numai sărutul, privirea adormită, căci așa învăț să-mi las frunzele să cadă într-o toamnă care știe să moară cu dragoste. Du-mă, fericire, izbește-mă de pieptul cerului, ascunde-mă în nori, în vânt și lacrimi sărate, apoi uită-mă într-o oglindă a răsfrângerii. Repet întotdeauna infinitul tău scriind …