Crepusculul acesta mă prinde mut şi trist, prin venele durerii mai trece-un pic de miere, am să te reconstitui, atît cît mai exist, din tot ce-a fost visare, din tot ce-a fost cădere. Ți-am răcorit deşertul din oaza unei vieţi, noi împreună-n umbră am luminat misterul, doi vînători în faţa, mereu, propriei săgeţi, …