Stătea pe nisipul umed și cafeniu, mărginit spre uscat de tufe rare și de buruieni prăfuite ce delimitau natura sălbatică, genuină; zăcea toropit în colțul acela de plajă peste care marea se spărgea în cioburi de spumă argintie. Era singur, cufundat în taciturnitatea-i caracteristică. Pescărușii,tot mai zgomotoși parcă, consonant cu liniștea lui, treceau apăsați de …