POEMUL CĂLĂTORULUI
Am călătorit în
lumea mare
lumea mare
ca un singuratic
rătăcitor,
rătăcitor,
ca un nor purtat
de poruncile divine.
de poruncile divine.
Am căutat ochii
tăi,
tăi,
ochi pe care
nu-i știam, dar îi voiam;
nu-i știam, dar îi voiam;
marele
singuratic, gol suflet al meu,
singuratic, gol suflet al meu,
a înfăptuit o
cercetare
cercetare
pe pământuri
străine,
străine,
sub steagul
iubirii,
iubirii,
sub steaua
dorinței,
dorinței,
sub ecourile
înghițite
înghițite
ale unui destin
cumplit.
cumplit.
Am întâlnit ochi
care își coseau
privirile
privirile
cu ace, cu
sulițe, cu tăișuri –
sulițe, cu tăișuri –
nu exista
măreție în ochii reci!
măreție în ochii reci!
Un poem în lanț
e durerea mea
e durerea mea
și tot ce țipă
în ochii mei
în ochii mei
e doar dorul,
sentimentul lăsat gol
sentimentul lăsat gol
pe o cărare unde
nimeni nu pășește.
nimeni nu pășește.
Mai singură
decât singurătatea
decât singurătatea
este vraja
tristeții,
tristeții,
vraja timpului
rătăcit în pașii mei.
rătăcit în pașii mei.
Teama se
despică,
despică,
ramurile uscate
se prăbușesc
se prăbușesc
în noroiul peste
care calc.
care calc.
Aprind o țigară
și trimit fumul
stărilor nocive
stărilor nocive
într-un abis,
într-un necunoscut oarecare,
într-un necunoscut oarecare,
o moarte crudă a
gândului meu obosit.
gândului meu obosit.
Sorb tăcerea,
magia,
magia,
visul pe care
sângele meu
sângele meu
îl știe drept
căutare a sufletului pereche.
căutare a sufletului pereche.
Țigara se
stinge,
stinge,
tăcerea rămâne,
tăcerea mă iubește…
tăcerea mă iubește…
E liniște prea
multă
multă
în singurătatea
mea.
mea.
Știu că poveste
nu mai am,
nu mai am,
aburii tăcuți au
înghițit-o!
înghițit-o!
lumină nu-i, fum
de țigară stins
de țigară stins
de trezire, de
viață, de căutare…
viață, de căutare…
Am căutat ochii
tăi, ochi de luceafăr,
tăi, ochi de luceafăr,
stele ale
destinului meu,
destinului meu,
port al corabiei
ce demult e plecată,
ce demult e plecată,
cuib al șoimului
rătăcit,
rătăcit,
suflet frumos
așteptat de sufletul meu.
așteptat de sufletul meu.
E inimă acolo,
în durere? Tu știi?…
în durere? Tu știi?…
„Curând, tu și
eu vom dispărea, iar numai pietrele vor rămâne.”
eu vom dispărea, iar numai pietrele vor rămâne.”
