 |
| Foto: Floriana Genes |
Bună, Lavinia. Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră de a ne acorda un interviu. Pentru început, te rugăm să ne spui câteva lucruri despre tine.
Bună, mulțumesc și eu pentru invitație! În principiu, sunt o persoană care se exprimă cel mai bine prin scris și muzică și care a găsit (dar încă mai are mult de străbătut pe) calea care să le îmbine.
De cand faci muzica? De când există această pasiune pentru muzică şi când ai început să o dezvolţi?
Pasiunea pentru muzică există de foarte mică. La 3 ani jumate am participat la concursul TV pentru copii Tip-Top Mini Top. Era imediat după Revoluție, prezenta Ștefan Bănică Junior și mama s-a grăbit să mă înscrie tot auzindu-mă cum cântam prin casă :)) Cred că am fost printre cei mai tineri concurenți din emisiune de-a lungul timpului și am ieșit pe locul 3 în ediția respectivă. Pentru o scurtă perioadă am făcut parte și din corul de copii Minisong. Pe urmă, pe tot parcursul școlii generale am avut tentative de a-mi „corupe” vecini/e, prietene și colege să ne facem trupă.
Treaba la un nivel mai serios a început totuși spre sfârșitul liceului (2003 – 2004), când am început să merg la evenimente hip-hop și să cunosc oameni din mediul ăsta. Am început ca battle MC „de tastatură” (aka netcee, fenomen foarte popular în perioada aia), din joacă, pasiune și ambiție. Chiar dacă spuneam că nu am pretenția de a deveni MC pe bune, la sfârșitul aceluiași an participam la finala de battle off da dome, pe scenă. Cam de acolo a pornit în mod concret treaba.
Care a fost prima piesa scoasă? Care a fost rezultatul?
Lăsând deoparte ce înregistram singură acasă pe casetofon sau în microfonul de calculator fără antifonare, prima piesă oficială este „Cuvânt”, o colaborare cu trupa S.K.Dron din gruparea 10 Tone (dintre băieții de pe piesă cred că doar Rey mai activează acum). Piesa a apărut pe net în 2006 și a fost bine primită, deși inițial nu știam la ce fel de reacții să mă aștept.
Talentul muzical se moşteneşte? Mai ai pe cineva în familie care se ocupă de muzică?
Se moștenește, dar în cazul meu oarecum la distanță (atât ca grade de rudenie, cât și ca generații). În afară de „ceaiurile” din anii ’70, părinții mei nu au avut tangențe directe cu muzica (deși mama are ceva ureche muzicală și amândurora le place să asculte muzică bună). Unchiul meu, în schimb, e pasionat de muzică clasică, merge frecvent la concerte, a învățat să cânte la chitară (autodidact) și ascultă muzică non-stop în timpul liber. Singurul muzician din familie despre care știu e străbunicul meu, care conducea fanfara militară din Sinaia în timpul celui de-al doilea Război Mondial și care cânta și jazz.
 |
| Foto: Floriana Genes |
Câte albume ai scoase? De unde se pot cumpăra albumele?
Până acum am lansat 3 materiale: EP-ul Pagini de oracole (2009) și albumele Alternative (împreună cu Liry, 2012) și Rimă orGanizată (2013). Momentan lucrez la un mixtape și la alte proiecte care urmează să apară în paralel. Albumele se găsesc la cele două magazine online specializate (HipHopKulture Shop și Rap Music Store) și la Colors Shop (pentru cei din București). De asemenea, aduc mereu CD-uri și la concertele mele, unde le dau la prețuri reduse față de costurile standard.
Dacă ar trebui să te descrii pe tine şi activitatea ta în câteva cuvinte, care ar fi acelea?
Uneori sunt puțin introvertită, dar prin muzică simt că mă pot exprima liber. Dacă uneori sunt mai rezervată – în prezența persoanelor cu care nu (prea) mă cunosc – și prefer să stau mai pe margine și să analizez decât să mă bag aiurea în seamă, dacă vine vorba de muzică se schimbă treaba și pot să turui ore întregi chiar dacă abia mi-am cunoscut interlocutorul.
Activitatea mea nu se rezumă doar la „vreau să fiu vedetă rap și să mă recunoască lumea”. Aș fi ipocrită să spun că-mi displace asta, dar nu ăsta e unicul și supremul scop. Nici nu consider că ce fac e meritul meu, ci mai degrabă un dar pe care aleg și îmi face plăcere să-l șlefuiesc și să-l antrenez cu timpul. Tocmai de-aia simt că atunci când ai ocazia să transmiți ceva unor oameni care sunt dispuși să te asculte, e bine să n-o irosești, ci chiar să ai ceva de spus, care poate avea o consecință constructivă. Pe lângă convingerile pe care mi le exprim în unele piese, da, recunosc, în altele nu renunț nici la elementele de ego rap (care mă leagă de începuturile mele ca MC și care sunt modul meu de relaxare după sobrietatea din restul pieselor).
De ce hip-hop şi nu alt gen muzical? Ce impact are muzica hip-hop asupra oamenilor?
Are un mare impact, mai ales că rap-ul e genul muzical cu cea mai mare proporție de versuri. Și nu e vorba doar de cantitate, ci și de calitate, sunt atâtea aspecte stilistice complexe în compoziția unui text.
Mă pasionează foarte mult procesul creativ, pot spune chiar că asta e partea mea preferată. Îmi place să stau ore întregi să-mi storc creierii cu un instrumental pe repeat la exasperare, până sunt complet mulțumită de ce iese, chiar dacă asta presupune renunțarea la câteva/multe ore de somn; îmi place să notez rime și dume care-mi vin dintr-o dată în cap în cele mai neașteptate momente ca apoi să le folosesc într-o piesă la momentul potrivit și mă simt mult mai împlinită să-mi cheltui banii și timpul pe ore de studio decât dacă aș merge la „shopping” sau alte îndeletniciri mai feminine.
