Frica de eşec, ascunsă adânc în ADN-ul nostru

comunicat de presă

Psihologul Laura Maria
Cojocaru: „Nu mai ştim să facem diferenţa între nevoie şi dorinţă”
Frica de eşec, ascunsă adânc în ADN-ul nostru
            Una dintre cele
mai obișnuite temeri ale oamenilor este frica de eșec, fiind parte integrantă
chiar din structura ADN-ului nostru, deoarece își are originile în frica
colectivă de a eșua în supraviețuirea ca specie, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.
Mai
mult decât atât, strămoșii nostri au descoperit că, dacă rămâneau împreună și
funcționau în grupuri în care indivizii și familiile aveau responsabilități și
deprinderi diferite, își puteau astfel crește șansele de supraviețuire. “În vremuri străvechi, preistorice, dacă un individ era
alungat din grup, risca aproape sigur moartea. De aceea, frica de eșec
presupune de fapt frica de a nu fi acceptat din punct de vedere social și/sau
personal într-un grup, comunitate, cuplu, familie. Iar în spatele fricii de
neacceptare stă instinctul de supraviețuire”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Cu ce ne ajută înțelegerea acestor aspecte?
În
opinia psihologului, dacă vom înţelege că supravieţuirea, în stadiul actual de
evoluţie, este un aspect de cele mai multe ori relativ uşor de atins, atunci ne
va fi mai uşor să percepem diferenţa între nevoie şi dorinţă sau între nevoile
reale şi cele fictive.
“Ca să putem supravieţui, avem nevoie de apă, aer, ceva
mâncare și un adăpost, iar restul lucrurilor pe care le căutăm sunt doar trepte
calitative sau cantitative. Asta înseamnă să facem diferența între nevoie
(necesitate) și dorință. De exemplu, putem trăi cu un minim de hrană care să ne
asigure aportul necesar de nutrienți (necesitatea) dar mai vrem și pizza,
paste, prăjituri și alte preparate sofisticate (dorința și dorința de a mări
plăcerea). Putem trăi într-un loc în care să avem suficientă protecție termică
și fizică (animale, infractori, etc.), dar ne face plăcere o casă cu o anumită
marime, cu un anumit mobilier, culori, echipamente, o vilă, un hotel de 5 stele
și alte variante. Din cauza fricii de eșec, respectiv de moarte, avem tendința
să confundăm necesitatea cu dorința și să acumulăm cât mai multe rezerve
materiale pentru a liniști emoționalul, dar este o capcană, pentru că nu se
liniștește! Nevoia emoțională va crește și mai mult deoarece obținerea acestor
rezerve materiale depinde, credem noi, de ceilalți: dacă suntem apreciați,
integrați și considerați „corespunzători” vom avea bani, resurse,
ajutor și tot necesarul pentru supraviețuire. Iar a depinde de ceilalți
înseamnă să stăm în veghe permanentă în a-i mulțumi pe ceilalti și a respecta
regulile lor (care sunt schimbabile pentru că așa este omenirea), în a fi acceptați,
uneori cu orice preț”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Care sunt principalele efecte ale fricii de eșec?
            Frica de eşec poate conduce, în plan emoţional, la
depresie, pierderea motivaţiei, evitarea asumării riscurilor, dependenţa de
succesşi perfecţionismul, furie și resentimente față de oameni, faţă de sine, faţă
de divinitate sau faţă de viață. De cealaltă parte, la nivelul fiziologic,
frica de eşec va duce la scăderea sistemului imunitar, deoarece ne-am
concentrat toate energiile în acea direcţie, iar funcţiile de bază ale
sistemului imunitar vor fi neglijate.
“Dusă la extrem, străduința de a aparține, de a corespunde, de a fi
acceptați, se poate transforma într-o capcană atunci când ne dorim cu orice
preț să fim percepuți într-un anume fel, să facem într-un anume fel lucrurile,
să părem că suntem conform cerințelor și regulilor unui grup care credem noi că
ne poate asigura „supraviețuirea” și uităm astfel să fim noi înșine!
Și asta aduce o foarte mare suferință interioară pentru că, a renunța să fim
noi înșine înseamnă a ne încălca propriile principii de viață, propriile
valori, a neglija esența noastră și talentele personale, cu alte cuvinte a
neglija propria vocație și propriul drum în viață. Tot încercând să corespundem
și să mulțumim pe oricine altcineva decât pe noi, vom „uita” cine
suntem NOI și vom neglija să facem exact ceea ce putem NOI face cel mai bine”,
crede psihologul Laura Maria Cojocaru.
Specialistul
ne sfătuieşte ca, din când în când, să ne desprindem de grupuri şi mai ales de
regulile lor şi să începem să petrec puţin timp şi cu noi înşine. “Dă-ți voie să analizezi care sunt principiile și valorile
tale interne esențiale și care grup personal, social, profesional îți asigură
împlinirea lor. Uneori vei constata că e cazul să-ți faci propriul grup, dar
asta te va împlini și îi va împlini și pe cei din jurul tău care se vor molipsi
de fericirea ta”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
            Laura-Maria Cojocaru,
preşedinte şi fondator al Asociației ”Generația Iubire” şi al Institutului de
Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psihoterapeut şi trainer
în programare neouro-lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 6
formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză
clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi
familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale
Bach. De peste 7 ani ghidează oamenii, atât în ședințe individuale, cât și de
grup, și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face
pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Persoane de contact
Laura-Maria Cojocaru Psihoterapeut & Trainer NLP
Telefon: 0725161169
E-mail: psih_lauramaria@yahoo.com
Transmite,
Dr.
Tănase Tasenţe
Director
General
Plus
Communication

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *