Condiția mea umană se împletește cu a ta, întrucît doar împreună ne putem manifesta ca oameni

Condiția mea umană se împletește cu a ta, întrucît doar împreună ne putem manifesta ca oameni

 

A fi domn e o-ntîmplare, a fi om e lucru mare.

A fi om este o artă pe care unii, deși , sunt ființe umane, nu o stăpînesc. A fi om înseamnă a te întoarce spre tine ca să conștientizezi ceea ce simți, iar apoi , să te întorci spre ceilalți și cînd îi privești sau îi asculți, să înțelegi ceea ce simt, să le înțelegi trăirile și să le respecți. Pentru aceasta trebuie să-ți pese, trebuie să dai dovadă de interes, pentru că în momentul în care interlocutorul tău va simți răceala și indiferența ce va domni în vorbele tale, îți va răspunde sec, ferecîndu-se și mai mult în sine.

Ajungînd la respect… menționez, toți oamenii trebuie respectați chiar dacă ,uneori, simțim că anumite persoane nu merită aceasta. Oricare dintre noi are dreptul la fericire, la iubire, la respect. A exprima sentimentele și a-l face pe cel delîngă tine să te înțeleagă, fără să îl rănești, este o artă, iar capacitatea de a te comporta față de el cu stimă,apreciere, duce arta de a fi om pe culmi.

Lumea de azi a devenit superficială și din ce în ce mai egoistă, nu îi pasă de cei din jur și dacă iese cineva rănit, la sfîrșit, nimeni nuprivește  în urmă ca să vadă unde a greșit. Mă uit cu părere de rău, în jurul meu, și mă doare cînd văd aceste comportamente fățarnice care urmăresc doar propriul interes, fără nici un fel de remușcare atunci cîndcineva cade la pamînt doar pentru căaltcineva și-a dorit ceva anume…

Nu trebuie să fim egoiști, aceasta este cea mai mare greșeală pe care o săvîrșim. De ce credem că dacă azi ne simțim bine pentru că am mers peste alții,atingîndu-ne niște scopuri, starea aceasta va dura o veșnicie? Trebuie să ne fie rușine, căci fericirea niciodată nu o putem construi pe durerea altora. De ce suntem atît de încrezuți că ne vom descurca, mereu, de sine-statător? Greșim amarnic ! Omul nu poate trăi singur. Ne-am convins de atîtea ori, și totuși continuăm să fim ipocriți.

Oare e atît de greu de comunicat? Haideți să reflectăm și să înțelegem că numai prin exprimarea ideilor, gîndurilor, ne putem găsi aliați cu aceleași scopuri, obiective, aspirații. Să luptăm împreună pentru a le atinge, fără să provocăm durere altora și totodată să contribuim la prosperarea societății. Haideți să ne manifestam ca oameni, să utilizăm rațiunea cu care am fost înzestrați și pe care o lăsăm, deseori, în umbră. A fi om înseamnă să știi că poți, să te dedici, să te implici, să reușești , să te afirmi. Oamenii, numai împreună pot coopera, se pot completa și pot forma acel întreg atît de necesar societății.

De aceea, trebuie  să ne educăm în primul rînd pe noi și apoi să luăm atitudine împotriva celor care ne tratează cu nesimțire. Societatea se va schimba numai dacă fiecare dintre noi dorește să se schimbe și să facă ceva pentru aceasta. Să se informeze, să ia atitudine și să acționeze. Iar aceste lucruri nu se pot întampla peste noapte. Cine speră la o schimbare peste noapte, e superficial.

Împreună trebuie să începem schimbarea. Numai împreună vom reuși. Picătură cu picătură. Nu așteptați minuni! Fiecare dintre noi poate face minuni.

Poate, s-a înțeles, ceva, din tot ce am scris și poate vă întoarceți la propiriul suflet, uitat, acolo, într-un ungher și realizați că trupul nostru este templul sufletului și nu doar o cutiuță căreia săîi vrem binele, cu orice preț, și care e pustie…

Profir Daniela, or.Chișinău, Republica Moldova,

Colegiul Național de Comerț al ASEM,

Revista ,, Orizonturi literare”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *