Uncategorized

Aripi smulse

Se întoarse în liniştea conacului. Soarele îşi oglindea chipul pe suprafaţa de abanos a pianului. Înmormântarea luase cu ea şi ultima picătură de energie pe care o păstrase pentru momente mai grele. Porumbeii zglobii îi cântau la fereastră. Ar fi vrut să aibă şi ea aripi. Se mulţumea doar cu nişte braţe avide de îmbrăţişări. …

MEMENTO MORI

MEMENTO MORI   Du-mă, fericire, între buzele tale și lasă-mi numai sărutul, privirea adormită, căci așa învăț să-mi las frunzele să cadă într-o toamnă care știe să moară cu dragoste. Du-mă, fericire, izbește-mă de pieptul cerului, ascunde-mă în nori, în vânt și lacrimi sărate, apoi uită-mă într-o oglindă a răsfrângerii. Repet întotdeauna infinitul tău scriind …