revista

Anotimpurile sufletului

Uneori sufletul vrea să doarmă! Poate prea obosit de multe! Închide ochii!  Lasă-l să se odihnească pentru o clipă, atunci dă-i , linişte. Sufletul  are nevoie de linişte. Dacă-şi doreşte primăvară, dă-i primăvară!  Lasă-l să înflorescă, probabil a avut o iarnă grea. Dă-i sufletului tău cer senin şi lasă razele soarelui calde să îi mîngîie …

Andrei si Andreea

  Andrei si Andreea – de Ghiuzan Gabriel Andrei se trezește, se uită frenetic prin apartament,pe fereastră,pe sub pat: Andreea nu-i aici. Își ia geaca de piele și iese în stradă cu trauseu spre restaurant. Ajunge la local,un spațiu mic decorat cu gusturi de țoapă și finețuri de mitocan. Îl întreabă pe patron,singurul care lucrează …

Amnesia

AMNESIA – de Jay Valentine Era ora 2.00 p.m la observatorul din Orkhamsfire,iar profesorul Drake Tunning,stătea și făcea ultimele calcule în carnețelul său. -Nu se poate,nu se poate!!Exclamă plin de amărăciune profesorul privind plin de amărăciune în notițele sale,răsfirate de-a lungul întregului său birou. -Ce se întâmplă,domnule profesor?Se auzi deodată o voce de bărbat tânăr,să …

Mici deosebiri

Mici deosebiri     S-a vorbit mult sau foarte mult despre deosebirile dintre femei și bărbați, dintre Venus și Marte și se vor mai scrie multe. De ce să nu-mi dau și eu cu părerea , deși dezbaterea asta nu duce aproape niciodată la ceva bun și în caz real, o astfel de conversație ar …

Omul care a încuiat ușa

Omul care a încuiat ușa   Scrise ultimele cuvinte, apoi mâna obosită lăsase stiloul jos. Ideile cu care jongla erau prea grele și le scăpa înainte să le pună pe foaie. Purtase ochelarii de prea mult timp, iar acum o usturime familiară îi cuprinse ochii. ,,Trebuie să schimb lampa”, își spuse, dar știa că nu …

Orbi şi muritori

Orbi şi muritori   Venim pe lume orbi. Orbi şi surzi şi goi. Urlând şi ţipând, făcându-ne cunoscuţi încă dinainte să ştim cine şi ce suntem. Pe parcurs ne umplem goliciunea, deschidem ochii,  auzim ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie. Ne formăm pe noi cei care suntem, ocolim ceea ce am putea fi. …

Pentru ca sunt eu

Bucureşti – o oază de nelinişte din univers       – păpuşă fără suflet –   Papuşi fără suflet. Asta devenim. Viaţa ne dă totul, apoi, din senin…îşi ia binecuvântarea înapoi. Nimic n-o poate opri. Răni adânci, lăsate să se infecteze, nimic nu e mai crunt. Ironia vieţii? Nimeni nu-i supravieţuieşte. Iar acum ştiu …

Pe un peron

Orice om are fapte bune Prin ce am trecut, anii m-au făcut băiat mare Când plouă, soarele îl ţin în casă, Să nu mă lase să mor, atinge-mă uşor, Şi acele şoapte spuse prea timid Câmpuri verzi, întinde-mă, cuprinde-mă   Ultima dată când am fost aici, Era întuneric, demonii trăgeau, mă-mpingeau, Şi te căutam, ştergeam …